Capitolul 8 .Ramasitele sufletului meu

 

MPDV.

Durere,multa durere,atat fizica cat si sufleteasca,oare cat poate un om sa suporte?cat oare sa reziste,pentru ca eu sunt la limita,nu cred si nici nu vreau sa ma continui,nu vreau sa duc viata asta inselatoare si mizerabila,sa traiesc in acest abis atat de adanc si de solitar ,m-am saturat sa platesc mereu cu lacrimi,m-am saturat sa vars,m-am saturat sa mai Traiesc,printre lacrimi si suspine,m-am saturat sa nu fiu capabila sa fac si eu ceva bine.

Totul se invartea in zig zag printre ganduri,aveam atatea intrebari de pus,aveam nevoie sa dezleg acest mister,sa gasesc raspunsul la ghicitoare.

De ce? nu intelegeam,ce era cu el?ma sarutase cu atata pasiune ,dorinta ,el nu simtea la fel?ce semnificatie are acest sarut ?sa ma incerce?sa-si bata joc?sa ma umileasca?sa ma faca sa sufar mai mult decat o fac deja?

Si nu cele din urma ”prefacut-o”? poate ca sunt cea mai despretuita persoana de pe acest pamant,cea mai orgolioasa,cea mai urata,cea mai proasta dar prefacut-o?asta nu mi s-a mai spus,oare chiar sunt o prefacuta?

L-am ranit ,umilit,insa tot ce-am facut a fost spre binele lui,am renunt la al meu ca sa-i fie bine lui,am renuntat sa mai zambesc ca sa zambeasca el,de ce a ajutat aceasta prefacuta?de ce a cules-o de pe gheata aproape moarta?de ce i-a ingrijit ranile ?de ce a sarutat-o ?daca ma credea o fiinta demna de dispret.

Ma adanceam din ce in ce mai mult in intuneric,sufletul imi era gol ,pustiu,sec, lipsit ,era doar o fantoma,castigasem ceva insa il pierdusem la fel de repede,oare de ce?de ce e totul contra mea?de ce nu pot avea si eu ceva al meu?cu care sa ma mandresc,cineva care sa ma iubeasca ,care sa-mi duca dorul?din nou acelasi ”de ce”.

Intrebarile incoltesc una cate una,insa as pierde timpul stand sa caut rapsunsuri ce nu exista.

Afara se lasase intunericul ,priveam prin geam cum ma apropiam din ce in ce mai mult de un loc lipsit de viata,de o casa care nu mi-e casa,de un loc pe care-l Detest.

Durerea fizica ce o simtea in acest moment era un nimic pe langa durerea ce-mi strapungea sufletul,as platii cu corpul meu doar ca ranile sufletesti sa dispara,m-as lasa taiata in doua numai sa dispara ranile care se inmultesc pe zi ce trece tot mai mult.

Viata e nedreapta,totul e nedrept ,visez la o lume de basm ,o lume care nu exista ,o lume imaginara,si daca ar exista portita ce duce catre ea imi este inchisa.De ce nu am si eu pe cineva alaturi de mine,care sa ma iubeasca,care sa ma aline,sa-mi stearga lacrimile,eu nu am nimic al meu,si in caz ca am avut sa dus de mult.

Lacrimi amare mi se prelingeau pe obraz,nu le puteam oprii,nu vroiam sa le opresc ,acum fac parte din viata mea.

El se uita din cand in cand in oglinda la mine,dar nu vroia sa spuna sau sa intrebe ceva.

Prefacut-o,cuvantul asta imi amesteca gandurile ,el asta credea despre mine,si pana la urma poate chiar asta sunt.

Dar totusi putina ratiune care imi mai ramasese imi spunea ca nu e adevarat ,ca am facut o fapta buna,insa el nu stia asta,si poate nici nu trebuie .

-opreste!!soptesc cu vocea ragusita

-de ce ?intreaba el cu dezgust in voce.

-daca nu vrei ,nu-i nevoie ma dau si din mers!

Eram pregatita sa deschid portiera,chiar nu ma interesa,daca avea sa mor sau sa ma ranesc ,erau chestii minore fata de calvarul pe care il traiesc.Oprise in cele din urma ,poate abia astepta sa scape de mine,iar eu vroiam sa-i fac pe plac.

De data aceasta nu ma oprise cand am deschis portiera,afara era intuneric,noaptea se lasese ,insa nu ma ingrijora,era ultimul lucru de care sa ma tem in acest moment.Era frig simteam fiorii in tot corpul ,de partea cealalalta erau copacii ce alcatuiau o padure,o padure fara sfarsit,o padure ce-si adapostea copii.

Imi misc picioarele lent ,bag mainile in buzunare,plec capul si purced la drum,nu ma grabeam,aveam timp pana dimineata.

-stai!!!tipa cineva din spatele meu ,insa vocea din capul meu o ignora.

In stanga mea era el in masina se uita prin geam la mine,ce vroia?de ce nu pleca?tot e vroiam era sa raman singura ,ca de obicei.

-urca!!ordona el.

Insa mintea mea bloca ordinul lui ,eram rusinata si prea orgolioasa ca sa-l ascult.Pasii mei devenisera rapizii ,aproape alergam.

Pe cer nu erau stele ,cerul era intunecat ,incepuse sa bubuie si nu intarzie sa apara nici ploaia.

El nu incetase sa ma strige dar eu o tineam pe-a mea.O lovitura puternica se auzii ,ceea ce ma facu sa ma intorc la 180 de grade.

Era el,trantise portiera cu brutalitate ,venea spre mine nervos ,ploaia ce i se lovea de chip ,suvita rebela ce-i atarna pe frunte trezeau suspine in mine ,tanjeam dupa el,il iubeam,insa era un fruct interzis.

Ma apuca de umeri ,se uita intens in ochii mei ,ai lui straluceau de furie,de nervi in timp ce ai mei erau goi,tristi,raniti,

-ce ti-a venit??!!

-nu vezi ca ploua?!ma certa el.

-treci in masina!imi ordona .

-nu..nu vreau ma incapatanam eu .

-unde crezi ca ai sa ajungi pe ploaia asta?Marie treci in masina!!

-Marie??dar parca eram prefacuta asa mai numit adineaori.ce te-a facut sa-ti schimbi parerea?..

-treaba ta..stai in ploaie ..am plecat…am spus eu..plecand.

-iarta-ma!!nu am vrut …sopteste el,,

Aud voci sau cumva el si-a cerut iertare?? atunci eu ce ar trebui sa fac?

M-am intors si am sarit in bratele lui,cu riscul de a ma refuza dar trebuia sa fac asta,picioarele mele imbratisau soldurile lui,capul meu se odihnea pe umarul lui,bratele mele imbratisau trunchiul lui,acele oceane verzi ma faceau sa ma scufund cu totul,mainile lui ce odihneau pe trunchiul meu ma faceau sa ma simt in sigurantza ,buzele mele tanjeau dupa ale lui ,nu stiam ce sa fac ,poate nu o sa mai am alta ocazie,o sa fie pentru ultima data ,trebuie sa incerc.

Mi-am pus mainile firave pe fata lui si l-am sarutat.Tanjeam dupa saruturile lui,imi intrasera la inima,saruta atat de bine,atat de pasional si de dulce.  

             

Ii mangaiam trasaturile fetei,era atat de perfect,de unic.

Am urcat in masina ,acum intrebarea era ce sa fac?ne sarutam dar nu suntem capabili sa purtam o discutie.

-trebuie sa vorbim! sparg eu linistea apasatoare.

-stiu!sopteste el.

-maine la pod.la ora 16.

Cu aceste cuvinte am incheiat conversatia ,nu mi-a raspuns nici ca da ,nici ca nu,vom vedea maine.

M-a lasat in apropierea casei,nu ne-am luat la revedere ,doar am inchis usa in urma mea si m-am grabit sa ma adapostesc de ploaia marunta.

––––––––––––––-

Hey:*:**

gata si cap 8 :**:*:

sper sa va placa..

kisse:**:*:*:

Ps:pls com :*:*::