Capitolul 10

Nu!!NU DIN NOU!
Doar o amintire,doar una moarta si lipsita de viata,un suflet fantoma,o inima de gheata,o inima moarta si inghenuncheata in fata a ceva ce ii e interzis.E ca si cum ai incerca sa amesteci apa si uleiul,ca si acum ai vrea sa-i impaci pe diavoli si ingeri,cum ar fi ca imposibilul sa devina peste noapte posibil,de parca ar fi posibil un lucru ca acesta,de parca cineva ar mai avea o a 10 sansa la viata,in viata mea totul are semnul Interzis.
Ma afundasem cu totul in scaunul masinii,privind in oglinda retrovizoare cum masina lui se departa,fumul ce-l lasa in urma ei,scartaiala cu care a pornit,totul am urmarit,pana cand a disparut prin ceata.O ceata asemanatoare pusese stapanire si pe sufletul meu,acum sufletul meu este si mai pustiu,plange si mai tare decat o facea inainte,se intreaba unde a gresit,ce pacate a comis de plateste atat de scump….
Oare…exista dragoste intre un frate si o sora?se permite asa ceva.poate sora/fratele sa simta mai mult decat afectiune?nu e decat o simpla amagire a mea,el a spus-o clar ,doar o sora ,doar atat.
Geaca lui inca atarna pe umerii mei,parfumul lui imi inunda simturile,esenta lui o imbatase pe a mea,parfumul meu scump si sofisticat nu se ridica la a lui.El avea ceva unic,ceva ce nu se gaseste in cea mai scumpa revista,in cel mai rafinat butic,el continua sa fie unic.
Lasand o lacrima sa-mi scape am pornit motorul masinii,si am condus spre casa.Nu stiu daca am lovit pe cineva,sau am trecut pe rosu,sau am pus vreo frana ,toate acestea pentru mine erau ca si inexistente,mintea mea cretina si idioata nu se gandea decat la el,acum el o conducea,nu mai era a mea,pana si ea ii apartinea.
Am deschis usa ,lumina orbitoare m-a lovit fix in ochii,cristalele candelabrului straluceau puternic,te orbeau daca le priveai insistent,erau orgolioase,vroiau sa-si tina toata stralucirea doar pentru ele.Un zgomot puternic de cong imi cutremura gandurile,privirea mi s-a indreptat spre ceasul din perete care scotea un zgomot de parca anunta o lupta,bataile rare,si dure,a limbii ceasului,te bagau in sperieti.
Cand eram un biet copil,de fiecare data cand il auzeam ,ma infioram,traiam cu gandul ca aceasta casa este bantuita,de fantome,monstrii.Insa acum ,la 17 ani,mi-am dat seama ca singura fantoma,sunt eu,cu un suflet fantoma si o inima ratacita,nu poti cere mai mult.
Am pasit cu pasi mici,in living,am dat peste persoana pe care am ocolit-o in tot acest timp,o persoana rece si frivolo,fara sentimente,era a mea mama,care rasfoia ca de obicei o revista.
-buna seara!soptesc..privind in podea..urmarind micile crepaturi,care duceau la altele,iar acelea se desparteau in altele prea mici .
-buna!sopteste,indiferenta,neobosindu-se sa-si ridice privirea si sa ma priveasca,presupun ca revista era mai importanta decat eu,si nici nu ma mir.
Fiecare gest al ei,fiecare repros,fiecare umilinta,fiecare cuvant rostit cu venin,face ca sufletul meu sa se miceasca si mai mult,face ca abisul din sufletul meu sa se adanceasca si mai mult,intr-o zi acest abis se va inunda,prabusi,inabusii,si va ajunge sa dispara,si numai eu stiu cat de mult astept acea zi.
Sufletul meu imbecil si atat de increzator,tanjeste dupa cineva care sa-i aline ranile produse de cruda realitate ,tanjeste firar sa fie dupa dupa cineva care sa-i povesteasca problemele,sa ii se confeseasca,sa-i daruiasca deznadejdiile si supararile,sa-i le ia de pe umeri,sa-i stearga lacrimile,dar acel”cineva”nu va venii nicioadata.
Vazand ca nu zice nimic,si nu-mi acorda nici-o secunda,am urcat in sanctuarul meu.
Dupa dus ,gandurile m-au dus din nou la el si la patimile lui.
A suferit atata si continua sa o faca ,si-a luat viata in propiile maini ,si-a lasat viitorul in urma pentru a supravietui,a renuntat la vise.E trist!dar as da orice sa facem schimb de vieti.
O data cu sosirea diminetii,mi-am luat dejunul,m-am imbracat si am plecat spre cinema.
Am stabilit ca ne vom intalnii la 11.30 ,aici,la cinema.Insa uitandu-ma la ceas,realizez,ca e de-abia 11.00.
Priveam pancarda din fata mea,pe care erau insirate mai multe filme.Nu stiam asupra caruia sa ma decid.
-Marie?!!cineva ma striga din spate.
Cunosteam acea voce,creierului meu nu ia luat prea mult ca s-o recunoasca,o cunosteam prea mult,ca sa o uit intr-un timp atat de scurt.A fost prima raza de soare de dupa ploaie,insa acum s-a transformat in viscolul vietii mele.
M-a parasit ,mi-a dat papucii,pentru ca nu vroia responsabilitati,pentru ca nu m-a iubit atat de pe cat sustinea,ia parut mai simplu sa spuna Pa.
Stiam,simteam,ca lacrimile vor aparea in orice moment,sunt slaba ,prea slaba,ma prabusesc la orice atingere,sunt un biet om ce vantul il poate zbura la o simpla adiere.
Dar,nu si astazi,astazi sunt doar Eu,am sa-i arat ca pot sa duc o lupta fara sa privesc inapoi,ca pot sa-mi tin in frau sentimentele si temerile,ca pot sa infrunt Trecutul.
Cu o privire de gheata ,fara sa schitez nici cel mai mic zambet,fara sa plec privirea sau macar sa clipesc.Eram dura,eram din fier,un metal ce trebuie sa-l topesti pentru a-l prelucra .
Il analizam din cap pana in picioare.Ramasese la fel,aceeasi ochi albastri si patrunzatori,aceleasi fire blode,si acelas breton ce-i atarna pe o parte,acelasi trup,aceeasi privire,dar acum il cunosc,stiu cine se afla in spatele acestui tablou.

-Theo!am scuipat numele cu atata venin incat cred ca l-am consumat pe tot.
-ai ramas la fel de frumoasa!
-stiu!am si eu propia oglinda!i-am vorbit fara sa cobor privirea,era toata numai a lui,plina de raceala si inabusita in venin.
-de ce imi vorbeste asa?
-asa cum?sunt singurele care le am!
-tu nu erai asa!
-te inseli!sunt cea din totdeauna,doar nu ai vazut tu prin mine.
-te-ai schimbat atat de mult,intr-un timp atat de scurt!
-nu atat de mult ca si tine!
-te inseli!spune ,luandu-mi mana intr-a lui si presand-o in palmele lui.
-vreau..vreau sa ma ierti,sa-mi mai acorzi o sansa,doar una!si nu ai sa regreti.
-ce simplu…tu iti ceri iertare cu doua amarate de cuvintele de doi bani,eu te iert,si astept cea de-a doua perechi de pantofi?
-nu..nu vorbii asa!.te rog..Marie,am fost un prost.
-si continui sa fii!
-vorbesti la disperare!te rog…lasa-ma…
-nici-un te rog,pleaca,nu e loc pentru amandoi aici.
-dar…Marie!
Era prea mult,lacrimile deja imi intepau ochii,oare chiar ma mai iubeste?oare cuvintele lui vin din inima si e sincer?sa fie posibil?.Nu,nu pot cadea din nou in capcana lui,nu si de aceasta data.
Imi strangea mana cu putere si ma privea cu ochii lui gaurindu-mi fata in mai multe puncte imaginare,vroiau sa le deschid usa inimii mele,dar ce nu stie el este ca ,cheia s-a piedut de mult.
Amintirile ma rodeau,ma secasera de seva ce ma tinea in forta,trecutul imi e ca o oglinda,totul se deruleaza ca un film,peste tot numai amintiri,cu noi,tinadu-ne de mana,soptindu-ne cuvinte de dragoste,plimbarea seara prin parc,prima declaratie de dragoste.
Dar realitatea e mai puternica,e cea care sparge oglinda intr-o infinitate de cioburi,iubirea mea pentru el nu a valorat doi lei,ei bine acum rolurile s-au inversat.
Lacrimile imi picurau din ochi,era imposibil sa le opresc,o durere insuportabila imi otravea pieptul.
-Marie?acea voce,era vocea pe care eu o asteptam.Poate ca totusi ma iubeste si pe mine cineva acolo sus.
Mana lui imi strangea umarul stang,ma relaxasem instantaneu,totul absolut totul disparuse.Mi-am tras violent mana din a lui ,acum tot ce vroiam sa fac era sa-l imbratisez pe Edward,insa intorcandu-ma l-am vazut tinand-o pe tipa blonda de la patinoar de mana.

Imi retrag cuvintele,chiar nu ma iubeste nimeni.
Edward ma privea si astepta un raspuns de la mine,dar ce sa-i spun?am facut un schimb de priviri intre el si Theo sperand ca a prins ideea.
-buna!eu sunt Tanya,indreptandu-si mana spre Theo.
-de ce nu faci cunostinta?tot ea..
-el tocmai pleca!tonul meu era unul porucitor si lipsit de viata.
-asa repede?
-da asa repede!spun rece si calculat.
In timp ce ne indreptam spre casa de bilete,deznadejdea crestea cu fiecare secunda,Edward era cu Tanya,inca un semn ca eu nu semnificam nimic.
Am ales un film de comedie,caci daca luam unul romantic,intreceam Altlanticul.
Peste tot se auzeau numai chicote ,doar mie imi venea sa plang,parca-mi era si ciuda,ei sa rada ,eu sa ma inec in lacrimi.
Inspirand,am inhalat un parfum cunoscut,am simtit un curent cum imi cutremura corpul,o mana rece o acoperise pe a mea.
Din ochii mei ,ieseau pumnale de foc,si turturi de gheata,de nervi si suparare,mi-am infipt mana puternic in genunchiul lui Edward.Strangeam atat de tare ,incat cand l-am auzit gemand de durere,mi-am dat seama,,dar nu mi-am luat-o.
Theo ma privea fix,iar eu eram pe punctul de a exploda,eram neagra de furie,imi venea sa-i scot ochii,sa-l las fara pic de par in cap,sa uit toate ce am fost invata ,sa uit de maniere,sa uit de Tot.Dar nu pot!
Mana mea se infingea si mai tare in piciorul lui,cand Edward mi-a inalnit privirea,si mi-a vazut ochii strafulgerand,s-a uitat pe dupa mine,si l-a vazut.
Mana lui ,si-a trecut o mana in jurul taliei mele,am ramas masca,ochii aproape imi ieseau din orbite,si-l priveam cand pe el cand pe Tanya.M-a tras cat mai aproape de el,eram aproape unii lipiti de celalalt,capul meu s-a lasat pe pieptul lui.S-a apropiat de fata mea si mi-a soptit:”Ce zici de un schimb de locuri?”
Cee?nuu!!vreau sa stau aici,langa el,dar fie,o fac si pe asta.
Am aprobat incet din cap.
Acum ma aflam langa Tanya,iar eu eram langa el,nu ea.Mana mea se odihnea pe spatarul scaunului,intr-o secunda,mana lui Edward s-a asezat peste a mea.Am simtit un calm,ce nu credeam ca o sa-l inalnesc vreodata.
Tanya,parca era un dragon,scotea flacari pe nas,si era rosie mai ceva ca rosia,presupun ca era tare geloasa,ei bine sa guste si ea putin din medicamentul meu.
Nu stiu din ce cauza,sau poate ca stiu,dar m-a pufnit un ras fara sfarsit.
Toate privirile sau indreptat in directia mea..
”Ce?!!e un film de comedie!.

––––––––––––––––

Hey:*:*:*

imi cer scuze daca e prea lung:DD:D:D:D

dar nu am avut cum sa-l scurtez….

sper ca va placut…

kis:*:**::