Am revenit pe aceasta scena unde totul este posibil. Unde indentitatile atarna de un fir de ata, unde numele nu inseamna nimic, unde bani sunt doar niste hartii, pentru ca indiferent cat de puternic ai fi, atunci cand te izbesti de vise neimplinite si trecut, nu mai ai unde sa fugi.
Si ce-ti ramane de facut? Sa stai si sa privesti cum totul revine, sau sa-ti pui portofelul in buzunar si sa te pierzi printre multimea unui aeroport sau a unei gari?
Capitolul 18 e doar inceputul unui haos, al unui tsunami care va izbii in toti si-n toate.
Intr-o lume a haosului, poti ramane tu constant?