Capitolul 16-Lasand in urma tot.

Priveam chipul tatalui meu cum zacea jos fara ca macar sa existe vreo speranta ca se va trezii prea curand..Imi priveam mainile tremurande si -mi urlam ca in loc sa ma mai holbez i-as putea acorda primul ajutor.Dar eu practic inlemnisem si practic uitasem ca omul lesinat la picioarele mele era propiul meu tata.

-”Tata!”am tipat atat de tare incat inima a inceput sa-mi tremure si sa agite in piept batandu-mi atat de tare incat credeam ca voi intepeni chiar acolo.Dar tipatul si inima alertata m-au facut sa-mi vin in fire ,si sa realizez ca omul asta nu mai poate sta asa.Si totusi ce ma oprea?parca nu vroiam sa-i acord primul ajutor.

-”Tata nu!trezeste-te!te implor!nu ma lasa!Tata!”m-am auzit tipand si implorand cu lacrimi dulci si amare ,lacrimi uitate,dar nici eu nu credeam ca mai era vreo sansa.Continuam in agonie sa tip ,,dar realizand ca nu voi obtine nimic implorand am apucat telefonul si am sunat la salvare.

Mai mult de atat si constiinta mea stia ca nu puteam face ,in incercarea de a uita m-am pitit intr-un colt de scara plangand si tremurand ajungand intr-o stare delicata de delir.Corpu-mi era de necontrolat ,acum el ma manevra nu eu pe el.Starea mea nu era prea frumoasa,corpul renuntase sa mai lupte cu mine,cedand in sfarsit.Mintea continua sa alerge neostenita ,ducandu-se in locuri nestiute nici de mine.

Am revenit la realitatea cand un politist alarmat de starea mea ma imbrancea,in momentul ala am aterizat cu picioarele pe pamant realizand intamplarile.Am aprobat firav din cap si de acolo si pana la spital drumul a fost tare lung,epuizant si cumplit de dureros deoarece cel de langa mine care nu dadea nici un semn de viata facea ca este tatal meu intr-o stare inconstinta cauzata in mod surpinzator de mine,unica lui fiica.De ce…?De ce se incapataneaza universul sa fie contra mea?De ce e atat de rea lumea?

Cand spitalul ni s-a aratat in fata am simtit un junghi in dreptul inimii,si am stiut ca era numai si numai vina mea.

L-au bagat direct in operatie .Nu-mi mai ramanea decat credinta si un miracol,pentru ca nimic altceva nu-l va mai aduce cum era.Stiam ca suferea cu inima,insa de unde era sa stiu ca e atat de sensibil?la cat timp a stat cu mine era si normal sa nu stiu.Probabil incerc sa ma justific,insa am in mare dreptate.

De doua ore incepuse operatia iar eu fusesem instiintata ca operatia este una delicata.Ca va trebui sa ma alimentez cu rabdare si cel mai mult cu credinta,deoarece o operatie pe cord nu poate fi numita un flit.Se poate sfarsi in orice moment.Viata lui depinde de mana unor oameni.Nicioadata nu am avut incredere in doctori.Nicioadata nu mi-am pus speranta in ei.Chiar daca Dumnzeu da semn ca pe mine nu ma vede la fel ca pe ceilalti semeni ai lui,mereu am crezut ca atunci cand ne e dat sa murim,doar o facem.Nici-un doctor,nici-o mana omeneasca nu ne va scapa din mainile morti.As da orice ca in acest moment eu sa fiu in locul tatalui meu.Sa sufar eu operatia aia,sa fiu eu cea ii e schimbata inima,sa fiu eu cea pierde sange,sa fiu eu cea….caruia ii e smulsa inima din piept.

Priveam in jurul meu abatuta deja la 4 ore de la operatie nimeni nu-mi mai daduse nici-un semn despre ce se intampla inauntru.Eram dispusa sa aflu cu orice pret.In timp ce corpul meu se obisnuise deja cu raceala peretilor,mintea mea gasea orice explicatie insa singura pe care nu o accepta era ca omul de dincolo de acele usi masive va trai si va venii si-si va cere iertare.Asta trebuia sa cred…in asta trebuia sa cred..pe asta trebuia sa ma ghidez.

-”Domnisioara!Domnisoara!”Strigam in urma unei asistente ce se grabea spre sala.

-”Mai incetu doamna,suntem intr-un spital!”

-”OK,spuneti-mi doar ,cum este starea tatalui meu?!”

-”Doamne eu…nu am autorizatia sa va dau aceste informatii.”

-”Va rog!Va implor!”Cerseam doar doua cuvinte,cat de greu era?ce infractiune comitea daca i se facea mila de un biet suflet?

-”Starea este critica,sansele sunt putine,operatia este de abia la mijloc…”

La mijloc…era de abia la inceput…sansele sunt putine,mi se roteau in cap aceste cuvinte.Tatal meu nu a fost nicioadata tatal pe care alti copii il au.Nu m-a dus in parc decat de vreo doua ori in 18 ani de viata,nu-mi amintesc sa ma fi dat vreodata in leagan.Nu a fost nicioadata tatal pe care mi l-as fi dorit,tatal pe care un copil de 4 ani si l-ar fi dorit.Asa ca nu va asteptati sa-l iubesc.Pentru ca nu am de ce.Dar…in inima mea el mereu va fi tatal meu,chiar daca am fost doar un lamentabil accident in viata lor…

M-am plimbat pe coridor cu inima stransa si cu privirea inlemnita pe usile alea nenorocite ce de 1 ora nu mai se deschideau.Pentru un moment am crezut ca nu vor mai iesii nicioadata de acolo.Dar am continuat sa sper.

Imi doresc ca in acest moment,macar acum,sa ma vada si pe mine Dumnzeu ca ma zbat aici,pe acest pamant blestemat,sa-mi dea un bob de speranta,sa faca si pentru ceva,macar o data.

M-am sprijinit de perete cand mintea instananeu mi-a zburat la o amintire amaruie.

________________________________________________________________________________________________________________________

-”Luisa,Luisa te rog,ma plictisesc.”Eram in camera mea,butonand pe telecomanda televizorului.M-am saturat ca in fiecare zi sa difuzeze aceleasi desene.Nu mai aveam ce sa fac.Afara nu puteam iesi,am iesit de atatea ori incat drumul pana in curte mi se pare ghimpat.Puteam de asemenea sa ma plimb prin imensa casa in care locuiam,insa deseori refuzam gandul asta.Imi dadea fiori.O singura persoana imi facea toate poftele si aveam sa profit de ea.Bunicuuuul.</em
-''Ma duc la bunicul!''Am spus suparata aruncand fara sa ma uit in urma telecomanda.Avea s-o caute Luisa ceva mai tarziu.

-''Nu,nu poti!''Acritura asta de servitoare deja ma satura.Facea doar ce mama poftea si statea tolomata pe canapea de parca ar fi fost la ea acasa.Oh!

-''Ba da,ma voi duce.Chiar acum!''Am mai facut doi pasi ca vocea ei ragusita sa ma opreasca iar.

-''Bunicul nu are timp de tine acum!''Ce?Bunicul mereu are timp pentru mine.Ea minte.Si partea rea din mine s-a bucurat enorm cand a vazut cum incepe sa ramana fara aer cand bobul de strugure i-a ramas infipt in gat.Da!Asa iti trebuie daca pretinzi ca esti cine nu esti.Si mai ales ca minti!Fraiero trebuia sa decojesti bobul.Pana si eu stiu asta.Si am 4 ani!

-''Da-mi paharul cu apa.Acum!''

-''Ma duci la bunicul?!''

-''Da paharul!''Lacrimi,multe lacrimi ii ieseau din ochi si instantaneu ochii mi s-au umplit si mie de lacrimi.Erau sarate.Gustul imi ajunsese pana in gura.Le simteam pe limba.Mi se facuse mila de ea asa ca m-am intins dupa paharul de pe masuta opusa camerei si m-am indreptat spre ea.

-''Da-l!''

Dar nu asa usor.Mai intai sa-si faca treaba.

-''Vreau.la.bunicul.''Am indepartat paharul de ea si am vazut cum se tinea si mai tare de gat.

-''Am spus sa-mi dai paharul!''S-a tipat la mine smulgandu-mi paharul si impingandu-ma astfel incat am cazut in fund.Am inceput sa tip ,sa tip atat de tare incat nu luam in seama tonul ei disperat sa tac din gura,sa tac,ca ma va duce la bunicul.Am tacut,dar apoi am vazut ca s-a intins din nou pe canapea si am inceput din nou sa tip.Si tipam,tipam,si tipam si dadeam din maini si din picioare.Voiam sa-l vad pe bunicul.

-''Gata!Te duc la el!Taci o data!Dar daca voi fi data afara din cauza ta,mucoasa mica,o sa am grija sa nu ma uiti!''

Am scos limba la ea si am deschis usa,indreptandu-ma spre camera bunicului.

Am asteptat ca Luisa sa bata la usa,insa vazand ca nimeni nu raspunde s-a indreptat spre mine,vorbindu-mi:

-''Vezi,drac impielitat?Doarme,nu-l putem deranja!''

-''Nu!Vreau la bunicul.Ma plictisesc.El a spus ca daca ca atunci cand voi plictisita sa vin la el.Si asta voi face!''Am apasat pe cleanta intrand inauntru si vazandu-l pe bunicul in pat .Dormea.

M-am apropiat incet de pat,asezandu-ma pe partea cealalta care era neocupata.Nu voiam sa-l trezesc,chiar nu voiam,imi placea sa-l vad dormind,dar ma plictiseam.

-''Bunicule?Buni?Bunicutule?''Am inceput cu vocea mea angelica pe care el o adora si incet a deschis ochi.A zambit la mine.Dar nu era zambetul lui.Nu acel zambet.Nu acel ranjet.Imediat lacrimi mi-au aparut in ochi.Apoi pe obraji.

-''Oh,Marie,printesa mea,nu plange.Bunicul e bine..''Nici vocea nu-i era aceeasi.Era altcumva.Nu stiam cum s-o descriu.Dar nu era vocea bunicului meu nazdravan.

-''Ma plictisesc,bunicule.''Mi-am pus capul pe pieptul lui si el a inceput sa tuseasca incet.M-am speriat ridicandu-ma imediat.Nu-mi puteam imagina ca din vina mea bunicul sa tuseasca.

-''Oh Marie,imi pare rau iubito,dar bunicul este bolnavior astazi.''M-a privit cu dragoste in ochi si am simtit cum dau din nou in plans.Bunicul meu era bolnav,bolnav ca Paty?Si atunci am plesnit din nou in plans,sughitam ,si-mi stergeam nasul cu mana dreapta.Bunicul devenise nelinistit, ma intreba de multe ori de ce plang,sa-i spun,dar eu nu-l bagam in seama.Plangeam si ,…plangeam..pana cand intr-un moment m-am oprit.Trebuia sa stiu.

-''Bunicule,esti bolnav ca Paty?Dar..-''

-''Nu iubito-a inceput sa rada,printre tuse-Paty era doar un catelus nascut prematur iubito,mama lui …-a urmat o pauza-oh scumpo,Paty nu era bolnava iubito..''

-''Nu?-am facut ochi mari-Dar tata a zis…''

Inca imi amintesc ziua cand ma jucam in camera mea cu Paty.Era primul meu catelus ,primul meu prieten,bineinteles dupa bunicul,ma jucam cu ea,zambeam cu ea,plangeam cu ea,in sfarsit aveam si eu un zambet pe fata nonstop.Dar nu a durat prea mult,deoarece Luisa a venit intr-o zi si a luat-o de langa mine,cu pretextul ca Paty e bolnavioara.Am plans,am implorat,am promis ca voi fi cuminte,voi asculta,nu voi iesi din vorba lor,doar ca sa mi-o lase pe Paty,singura mea speranta,dar ea insista sa o smulga de langa mine.Nu am vrut sa o las pana cand Luisa tot imi spunea ca daca o voi tine langa mine va muri,ca nu o lua defitiniv,doar o duce la doctor,iar maine o voi avea inapoi.

Am asteptat pana ziua de dupa,ziua in care m-am trezit devreme,m-am pieptenat de una singura,m-am imbracat cu rochita roz pe care o detestam atata,dar mama insista ca e atat de frumoasa,m-am imbracat ca sa vada ca voi face orice va spune ea doar sa vina Paty inapoi.Am asteptat,in gradina,in parculet,,locul nostru,Paty nu a venit.

Am plans toata noaptea,am facut febra,o voiam cu disperare pe Paty.Paty era ca si aerul pentru mine.

Totul era fara sens pana cand tata a venit in camera si mi-a spus ca din pacate Paty a murit.Boala a invins-o.Nu mi-a ramas decat resemnarea.

Si acum,nu intelegeam.

-''Iubito,Paty,oh cum sa-ti explic,oricum,bunicul nu o sa moara ca Paty,pentru ca…Paty nu a murit..''

Nu?Am simtit inima tresarind in mine.Paty nu era moarta.Paty nu era moarta.

-''Bunicule dar tata a zis ca-''

-''Nu conteaza ca a zis tata-tau,Paty nu e moarta,nu ma intreba unde se afla pentru ca nu stiu..Imi pare rau scumpo''

-''Nu bunicule-am spus zambind-Paty e bine,Paty nu e moarta,tu nu o sa mori,nu-i asa bunicule?Nu o sa ma lasi cu Luisa,nu?Te rog,te rog,te rog ,te rog''

-''Nicioadata iubito.Nu conteaza daca de aici,sau de acolo de sus,de la Doamn,Doamne,mereu o sa am grija de tine,indiferent de situatie bunicul va fi mereu cu tine''

Si tusea acea tampita din nou a pus stapanire pe el.Uram sa-l vad slab.Am plans din nou.

Mai tarziu tata a intrat in camera,sigur barfitoarea de Luisa s-a dus la el.A vrut sa ma ia de langa bunicul dar eu nu,nu ,si nu.Singura ma plictiseam.

-''De ce nu o iei pe Marie si o scoti la o inghetata?''

-''Da,tati,te rooog?''

-''Dar am treaba in biblioteca si maine am-''

-''Da-o incolo de treaba,ai o noaptea intreaga,sigur nu o sa dureze mult cat sa mancati o inghetata!''

Tata a acceptat usor infrant.In acea dupa amiaza am plecat in parc de unde trebuia sa luam inghetata.

-''Marie,dar putem lua si de la chiosc,inghetata,de ce trebuie sa mergem pana in parc?''Nu mersesem decat doua strazi si deja tragea sa mergem la chiosc?

-''Nu tati,nu-mi place cea de la chiosc,e ambalata,each''

-''O ,dar sigur au si la cornet.''

Nah,nu i-a mers,eu voiam cu disperare in parc.Dar mi-am dat seama,ca el nu era la fel de entuziasmat ca mine…

-''Tatiiiiiiii,vreau inghetata din paaarc,e favorita mea,te rooog,tatiiii?''

Nu a spus nimic,doar ne-am indreptat spre parc.Cand am ajuns acolo,ne-am oprit la masina cu inghetata.Si atunci,am preferat sa fi luat pe cea de la chiosc…

-''De care vrei scumpo?''M-am incruntat la auzitul cuvantului ''scumpo'',suna mai mult fortat,nici de cum dragostos ca la bunicul.

-''Tatiii,bunicul intotdeauna stia care era favorita mea,tu nu?''Am simtit lacrimi pe obraz.

-''Scumpo,cu siguranta stiu,doar ca acum am un lapsus…''

-''Ce e ala lapus?''

Si-a dat ochi peste cap.Ce?Nu mi-a placut asta.

-''Lapsus,eh,esti prea mica ca sa intelegi,deci sa fie de ciocolata?''

Ewwwww.

-''Each,tata,urasc ciocolotata de la denumire pana la gust.''

-''Hm,vanilie?''

-''Nu!''

-''Caramel?''

-''Nu!''Acum chiar eram suparata.Mi-am incrucisat bratele la piept,intorcandu-ma spre vanzator,spunand:

-''Capsuni.''

-''Capsuni tata,ce era asa greu?Pana si Paty si-a dat seama mai repede ca tine..''

Am putut auzi un chicot din partea vanzatorului.Dar privirea acuta a lui l-a facut sa-si inghita chicotul!''

-''Poftim scumpo!''

-''Acum,haide sa mergem!''

-''Nu…vreau sa mananc inghetata in parc.Pe drum se va topi,si iubesc inghetata cu capsuni.Te rog,tatii?''

Dar nu a fost niciun mod prin care sa-l conving sa ramanem nici macar pentru 5 minute in parc.Cinci minute cu fiica sa,nici macar atat.Prea scump era insa timpul sau…

__________________________________________________________
Mi s-a scurs o lacrima pe obraz.Am avut o copilarie chinuita.A fost frumoasa partea cat a trait bunicul,mereu ma distram,dar de cand a plecat dintre noi,cosmarul meu a inceput.Tatal meu..care acum zace acolo,pe un pat de spital,nestiind daca ii voi mai auzii vreodata inima batand,nu mi-a permis 10 minute din timpul sau.Nu s-ar fi deramat casa,si biblioteca ,daca ar fi stat sa fi mancat inghetata in parc.Daca ne-am fi plimbat printre copaci,sa ma fi dat in leagan,topogan,sa fi topait prin nisip,nimic din acestea nu s-au intamplat in acea zi.
Trecusera destule ore decand incepuse operatia.Mintea mea zbura in diferite parti.Una singura o evita cu siguranta,noaptea petrecuta cu Edward,noi in patul lui,mainile lui strabatand fiecare particica din corpul meu.Saruturile lui…Dimineata cand am gasit locul de langa mine rece,fara caldura pieptului lui.Telefonul si acele cuvinte…Am vrut sa mor atunci,dar Dumnzeu a vrut sa-mi mai dea o lovitura,si mi-a trimis asta.
Presupun ca e o distragere…dar as fi preferat …sa nu mi-o fi dat.
Am fost scoasa din adancurile gandurilor mele,de o vocea disperata de femeie.Ochii mi-au fugit la intrare cand am vazut o biata femeie tinand un copil in brate,tipa,plangea,nu vorbea coerent si tampita de receptioniera nu intelegea ce voia femeia sa spuna,cand raspunsul era evident.Mi s-a rupt sufletul si am vrut sa tip atunci la neispravita aia ca statea ca gloaba si se uita de parca ea ar fi singura intreaga la minte.
Cand copilul a fost urcat pe targa si condus spre a-i fi ingrijte ranile,in colturile mintii mele a aparut chipul femeii ce mi-a dat nastere.Atunci mi-am amintit…ca am si eu o mama.
O mama,o sotie,ce ar trebui sa fie aici,sa planga si sa suspine,sa tremure si sa se enerveze de stresul si insiguranta ce pandesc in jur.
Am sunat disperata acasa ca sa dau vestea,sa le spun cum sta situatia,ar fi trebuit sa stie pana acum.Cei de acasa erau instiintati,si sigur ziaristi erau deja adusi la cunostinta cu cele intamplate.
Timpul continua sa treaca iar prin minte imi treceau tot felul de ororuri pentru care maica-mea inca nu venisa.Infranta,obosita,m-am rupt de hol pentru cateva minute si m-am indreptat spre cantina sa-mi iau o cafea.
Urcand scarile aproape gafaind si incercand sa-mi readuc respiratia la normal,deoarece liftul era stricat,am auzit o vocea prea bine cunoscuta discutand armonios ca si cand ar fi fost la o ceasca de ceai.Am simtit dezgustul pe varful limbi.
Am simtit furia ajungandu-mi pana in gat ,simtitand pe cealalta parte cum cum mi se scurgea printre degete si ultimul gram de rabdare existent vreodata in mine.Am continuat sa urc,depasind si ultima scara ,aruncand paharul gol de cafea la cos.
Am mers incet spre tinta,dar m-am oprit la un metru distanta de ea si de Miranda.M-am intors cu spatele la ele,rezamandu-ma degajata de perete,adunand in mine toate dozele de furie acumulate de-a lungul anilor.
-”Marie?Vezi Miranda?Nu e nimic in neregula,astfel ne-ar fi spus Marie pana acum.Uite ce linistita e,sigur a fost doar o nimica toata.Doctori de fiecare data exagereaza,ca sa ne forteze mana.
Intr-un moment m-am albit toata la fata ,cum indraznea sa vorbeasca in felul asta?Imi vine sa….Ah!Nici macar nu s-a informat si isi permite sa-si dea cu parerea.Ea!Ea!Dar pana aici.
M-am intors ca fulgerul ridicandu-mi palma si lipindui-o dureros de obraz,intorcand-o si pe cealalta plesnindu-i si celalalt obraz.Mainile ar fi trebuit sa ma arda in acest moment pentru se supunea ca mi-am lovit propia mama,dar eu de ce oare simt un moment de usurare?De parca as fi dat jos din spate ditamai piatra?
Ochii ei lacrimara,privindu-ma cu foc in ochi de parca ar fi vrut sa mi scoata in acest moment.
-”Cum ai indraznit?!”’
-”Asculta atent la mine-am tras-o aproape de mine,mainile mele infingandu-se in gulerul camasii-vrajitoarea batrana,te-am avertizat ca te joci cu focul si esti in pericol sa te arzi,asculta-ma cu atentie ca nu o sa ai alta sansa.Inainte sa nu-ti mai plesnesc un set de palme care sa stearga cuvintele spurcate soptite de gura ta nenorocita mai devreme,te atentionez ca daca tata moare,si tu,ochii mei au fixat-o pe Miranda,daca omul decedeaza,voi doua o sa cersiti pe strada.Aveti cuvantul meu de onoare ca va duc la produs.Una cate una,la produs cu voi!”I-am dat drumul impingand-o din calea mea.
-”Ai grija ce spui pentr-”
-”Nu ma face sa te scot afara si sa te fac de ras in fata intregi lumi.Asculta la mine,pentru ca din momentul asta nu mai esti mama,si poate curand nici sotie,mai bine ai invata cum sa-ti pui corpul ramolit in valoare,pentru ca-ti va trebui pe viitor.Toate acele sedinte vor fi in sfarsit bune la ceva ,nu?”
-”Dumneavoastra sunteti rudele domnului Charles?”

_________________________________________________________
Buna:*:*

Tocmai ati citit cap 16,cum vi s-a parut.

Am luat o pauza putin mai lunga,cred eu,sa speram ca am recuperat cu acest capitol.

Daca va placut,sper sa si comentati.

Pana la urmatorul::*:*:*:*:*:*