Cap14.Depanari

Sunt o nenorocita..dar imi place!
Capitolul 14.

Am lasat deoparte gandurile care ma pandeau in momentul asta.Nu ma mai interesa nimic.Era si foarte obosita ceea ce e drept,dar de asmenea abia asteptam sa ajung la apartamentul lui,pentru caa muream de curiozitate sa-i vad habitatul .Nu ma interesa daca e de lux sau nu,vreau doar sa cunosc mediul lui de viata,vreau sa fiu in tot ce este el.Vreau ca el sa-mi apartina .Dar e doar un gand si un posibil vis.Pentru ca el ii apartine Tanyei,el pe ea o iubeste.Pe mine ma considera doar o sora si cu mult noroc si o buna prietena insa stiu ca nu voi fi nicioadata mai mult de atat.Dar daca am devenit atat de rece cu cei care m-au tras pe sfoara cred ca voi avea suficienta forta incat sa-l fac pe Edward sa se indragosteasca de mine.

Masina s-a oprit si mi-a dat de inteles ca am ajuns la destinatie.Am analizat cartierul si era unul de lux,si atunci mi-am amintit de sora lui Alice.Foarte dragut din partea ei sa-i imprumute fratelui ei apartamentul,si mai ales avand in vedere faptul ca sunt frati vitregi.

Nu mi-am dat seama ca ma holbam pe fereastra decat atunci cand el a venit si mi-a deschis usa ca un gentleman ce este.Il ador si iubesc pe baiatul asta cu fiecare zi care trece.

Am luat liftul pana sus.Ochii ma dureau ingrozitor de tare,de la lacrimi si plus oboseala acumulata.Tensiunea era ridicata in lift.Dar nu eram singuri,mai era o fetita cred ca de 7 anisori,care se tot stramba la Edward.Si nici Edward nu se lasa mai prejos,scotea limba la ea,mima din fata la ea,iar fetita era rosie ca racul.Cred ca daca nu ar fi fost mama ei cu ea,acum era in carca lui Edward tragandu-l serios de par.As fi vrut sa vad cum este pus la punct de o fetite de 7 ani.

-”Tampitule”soptii cand liftul se oprii la etajul 10 si fetita iesi.

Am pufnit in ras ,si nu m-am mai oprit pana cand liftul a anuntat etajul 11.Ooo.. inteleg,sunt vecini.Am pufnit si mai tare,aproape neputand sa ma opresc.Mi-au dat lacrimile.

-”Crezi ca e amuzant?”

-”Foarte!”si am plesnit intr-un alt ras.

-”Dar..nu ar trebui sa va simpatizati?sunteti vecini!”

-”Suntem dusmani de moarte!”era serios sau asa parea sa fie.

-”Spune-mi!”il indemnam eu..

-”E o poveste luunga,luunga”

-”Am timp…”

-”Alta data..”

-”Ha,te-am prins..”

-”Ce?cu ce?”

-”Te-ai incurcat cu maica-sa?”imi venea sa rad,si de-abia mi-am spus ipoteza.

-”Marie!te rog,are 45 de ani!”

-”Ce?e coapta!”si o alta avalsansa de rasete a venit din partea mea.

-”Ar fi fost usor,daca ar fi fost asa…”

-”Spune-mi!”i-am ordonat.

-”Nop!”

-”Spune-mi!”i-am ordonat asezandu-ma in fata lui si agatandu-ma cu mainile de gurelul camasii.Ochii mei ii atacau pe ai lui.

-”Nop!”m-am cam saturat de acest”nop”,prea evaziv.

-”Te oblig daca nu!”el mergea si ma tara si pe mine dupa el,eu mergand practic cu spatele.

-”Cum?”acum nasurile practic ni se atingeau,trimitand fiori in corpul meu.

-”Uite asa!”si am inceput sa-l gadil.

-”Fugi,ca de te voi prinde va fi vai si amar de tine!”

-”Nu prea cred!”am inceput sa rad..si zbgugnit-o pe hol.

-”Bine!nu poti fugii!nu ai unde sa te ascunzi!vin!Marie!vin!”vino o data imi repetam in minte,dar asta el nu trebuie sa stie.Prinsa prin ganduri si lucruri necurate am simtit trupul lui presat de al meu,mai aveam putin si atingeam usa apartamentului cu nasul.

-”Chem intariri,sa sti”am spus intorcandu-ma cu fata spre el.Am regretat asta apoi.

-”Cine?pe cine chemi?”

-”Nu ma pune la incercare,Edward Cullen!”

-”Ma ameninti?”se impingea si mai mult in mine,simtindu-i respiratia acuta pe fata mea.

-”Se poate spune si asa..”

-”Nu indrazni!”

-”Sau ce?”m-am bagat si mai mult intre spatiul dintre usa si tocul ei.

-”Cred ca ar trebui sa intram..”am aratat eu spre femeia mai in varsta care se uita suspect la noi.

-”Da..ar cam trebui”a ras,dupa care a deschis usa.

                                            

Era incredibil de frumos.Sunt obisnuita cu luxul si senzatiile lui,dar atat bun gust ma depaseste.Aici e mana unei femei.Superb,rosul si albul imbinate aratau perfect,canapeau crem asezata pe peretele ce despartea linvingul de dormitor,era perfect.

-”Stiu,ca nu e mult…dar..”

-”E perfect!”

-”Iti place?”

-”Mai intrebi?”

                                                

Doar a ras si ma tras sa-mi arate si restul camerelor.Prima in care am intrat era un dormitor.Era tot in nuante de rosu si negru.Patul era simplu dar aranjat cu bun gust.Totul era cu bun gust.

-”Wow..frumos”am soptit,analizand in jur.

-”Da stiu ,asta e al meu..”

-”Aa..am soptit inrosindu-ma putin”

A urmat baia,bucataria,am ramas placut surprinsa de ce am vazut.Era un apartament de lux aranjat cu foarte bun gust.

-”Stiu,stiu,Alice,dar ei nu ai ce sa-i faci!”a ras ,dandu-si ochii peste cap.

-”Sti,..vreau sa te intreb ceva,dar sa nu te simti….prost!”

-”Atata timp daca nu ma intrebi daca mai sunt…”

-”Hey!!!nu e asta”am ras…la ce a spus.

-”Huh,a rasuflat usurat.

-”Cum iti permiti sa platesti toate astea?”tonul meu a sunat incet,prietenesc,nevrand sa-l fac pe ea sa se simta prost.

-”Nu vreau sa te simti prost”

-”Stiu..in preajma ta ma simt…bine”

-”Si..desi la inceput nu am acceptat,am fost nevoit sa o fac pentru ca devenea tot mai greu sa ma intretin singur,trebuia sa si mananc.Chiar daca nu mancam o seara,tot trebuia sa mananc ceva,pentru ca nu aveam vlaga la servici si era riscul sa fiu dat afara,asa ca Alice a spus ca se ofera ea sa plateasca tot ce tine de casa.Cteoadata chiar imi alimenteaza frigiderul,desi eu ma opun.E o sora buna”

-”Pare de treaba.Foarte frumos din partea ei.”

-”Dar Edward..sti..ca daca ai nevoie de ceva..de orice,poti apela la mine,oricand.Voi fi acolo pentru tine”

-”Marie,aprecieaz gestul tau,dar nu pot trai de pe spinarea lui Alice sau a ta,trebuie sa-mi iau viata in maini.Nu vreau sa fiu un intretinut!”

-”Nu am vrut sa sune asa,si sti asta,dar se intampla o data sa ai nevoie de bani,de o prietena,de un acoperis de orice,Edward eu voi fi acolo,la orice ora”

-”Stiu,Marie,stiu…”

-”Vino aici!”l-am imbratisat punandu-mi capul pe umarul lui.

-”Haide sa ne asezam”m-am pus pe canapea,luand o perina in brate.

-”De ce plangeai ?de ce erai acolo la ora asta?”am ezitat sa raspund,nu vreau sa-l coplesesc cu emotiile mele si cu problemele mele.

-”E o poveste luunga,luunga”i-am intors-o cu propia replica.

-”Nu joci cinstit!”

-”Ba da!”

-”Eu iti spun povestea mea,si apoi urmezi tu..corect?”

-”Sa spunem ca da..”

-”Ei bine,pe fetita o cheama Vicky de la Victoria,la inceput cand ne-am mutat in acest apartament ,m-am inteles super cu ea,ieseam in parc,o dadeam in leagan,ii faceam cinste cu inghetata,insa pana intr-o zi,cand maica-sa ii cumparase un amarat de caine.Foarte bucuroasa a venit la mine la usa,bineinteles dormeam deoarece lucrasem pana tarziu,si dupa lungi bataie in usa,am raspuns.Aratam dezastruos,de-abia o vedeam.Mi se parea ca e un pitic,si era cat pe-aici sa-i inchid usa in nas”

Am inceput sa rad,imaginandumi-l trantindu-i usa micutei.

-”Continua..”

-”Ei bine,avea mica aratare langa ea,radiind de fericirea,ca i fusese implinita dorinta.Nu s-a lasat pana cand nu m-a tras afara din casa,sa ies cu ea in parc sa ne jucam cu aratarea.La inceput am vrut sa refuz,dar cand i-am vazut ochisorii cum i se scalda in lacrimi,botisorul care formase o lini dreapta,mi se rupea sufletul,asa ca am acceptat.

-”Si dupa aia?”

-”O data ajunsi in parc,m-am asezat intr-un leagan si am privit cum ea se juca ca potaia.Nu suport caini,sa sti de acum.Aproape ca ma luase somnul cand ea striga la mine.M-am trezit si am vazut-o cum sta in fata mea amuzata.Foarte amuzant i-am spus eu.Dupa aceea a spus ca se duce sa se joace cu o fetita cu papusile si sa stau eu cu potaia.Nu am vrut,dar a facut boticul ala,si am acceptat.Nu m-am miscat din leagan,dar am luat caricatura de zgarda.Nu eram nici-unul incantat,nici eu nici caricatura.Nu stiu cum am facut ca m-a lluat somnul si am scapat zgarda puricosului,si nu am mai stiut nimic de el de atunci.

-”Doamne!si l-ati gasit?”

-”Cand a venit si a vazut ca puricosul a disparut,m-a tras de par pana cand m-am trezit.Dar eu tot nu intelegeam care e problema.Ea plangea si urla,si dadea din picioare ,dar eu nu intelegeam.Apoi m-am prins.Oricum javra nu am mai gasit-o.”

-”Si maica-sa nu a zis nimic?”

-”Tocmai ca mi-a multumit cu varf si indesat”

-”Nu am putut sa vad asa ceva”

-”Tu ai vrut sa-ti spun”

-”Acum e randul tau..”da si nu-mi placea deloc,ce ar fi de spus?

-”Sti toata povestea,doar ca s-a schimbat ceva…”

-”Cum ar fi?”

-”Am de venit de portelan,am devenit rea si ursuza,dura ca stanca,rea ca o scorpie,mai degraba cotoroanta,doar ca m-am saturat.M-am saturat sa fiu eu cea luata peste picioar,cea jignita si umilita,cand eu nu am nici-o vina.Apoi,colac peste pupaza a mai venit si matracuca de Miranda,care in trecut nu facea decat sa-mi faca zilele amare,sa ma umileasca,iar acum pretinde acelasi lucru.Doar ca cea care ma stia ea,nu mai exista.M-am saturat sa ma las sa fiu calcata in picioare.”

-”Am avut o discutie aprinsa cu mama in seara cand am plecat de la cinema.Atunci a venit Miranda.M-am enervat cand mama m-a dat afara din camera mea ca sa-i io dea ei.M-am enervat cand ea in loc sa-mi dea mie dreptate ii da ei,m-am enervat ca in loc sa fie langa mine e langa ea.Asa ca i-am spus .Ori cu mine ori impotriva mea.Nu i-a convenit si m-a luat cu testementul,dar si-a intors propiile arme impotriva.Si stia ca am dreptate.Stia ca nu are cum sa scape din asta,si mai ales ca tata nu este acasa.Am devenit sergent in propia mea casa.Am pus-o la punct pe mama si pe Miranda.A doua zi,adica azi,Miranda dadea ordine in propia mea casa.Ea uitase de ieri pana astazi.Am pus-o la punct,i-am aratat cine este stapan in acea casa.Mama doar tacea si privea,ma gandesc ca poate regreta undeva in adancul sufletului ei,ca are urme ale constiintei ,ca are una,insa imi e greu sa cred asta.Am devenit ceea ce urasc cel mai tare.Si od’ata intrata in asta nu am cale de iesire.”,mi-au scapat doua lacrimi,fiind urmate de altele .

-”Vino aici”si m-a tras in bratele lui.De atat aveam nevoie ca sa fiu linistita,sa ma simt iubita .

-”Of..”mi-a scapat fara sa vreau.

7 comentarii la “Cap14.Depanari

  1. deci vreau sa iti las o parere mai intai despre ce ai scris pana acum la aceasta poveste si apoi despre capitol…am inceput sa citesc in aceasta seara(auzisem despre ficul tau si mai citisem in prezentarile la celelalte ficuri,am cautat link-ul dar nu l-am gasit,pana in seara asta cand ai trm mass ca ai pus cap 14…zilele trecute m-ai bagat in lista si de aceea nu stiam de fic)imi place foarte mult povestea si in legatura si cu nota de la cap 13 sa sti ca nu sunt de acord cu tine,cateodata nici eu nu las o parere..spre exemplu atunci cand citesc mai multe capitole sau cand gasesc o poveste ce are deja cateva capitole las o parere la ultimul capitol citit…ma bucur foarte mult ca nu ai incetat sa scri la acest fic pentru ca e o poveste foarte interesanta…si daca nu primesti decat spre exemplu 5 comm asta nu inseamna neaparat ca ataea persoane iti citesc ficul,poate nu toti lasa pareri pentru ca sunt multe ficuri si nah iti dai si tu seama ce inseamna sa citesti 25 de capitole la 25 de ficuri diferite in aceeasi zi…dar daca ai 7 sau 10 sau oricati cititori si iti lasa aceea o parere si tu te-ai lasa ei ar fi dezamagiti ca nu ai mai continuat…in fine aici a fost o parere mai mult pentru nota de la cap 13 si scuze ca nu am comm acolo dar pur si simplu eram curioasa in legatura cu acest cap:D…si acum vine si parerea mea despre cap 14..mi-a placut foarte mult povestea spusa de Edward cu Vicky desi eu iubesc javrele in general(bn cel mai mult cainii lup ciobanesc german(am un serial cu un astfel de caine pe nume rex ,iar serialul se num comisarul rex,bn nici stapanul din film nu are niste ochisori urati desi e neamtz..de altfel si serialul e nemtesc))deci desi eu iubesc javrele mi a placut foarte mult intamplarea (te ai inspirat din ceva real sau a fost o scena amuzanta imaginata de tine?)..asa stiu ca ti am lasat un comm mai lung decat capitolul dar cand incep sa argumentez ceva nu ma opresc prea usor…oricum nu te am gasit pe mess ca sa iti spun toate astea…si asta imi aduce aminte ca nu prea am vazut comm pe „la trampa de cupidon”(presupun ca citesti pentru ca eu doar acolo mi-am lasat id-ul de mess pentru cititoare..iar daca ai lasat comm spune-mi si mie numele cu care ai lasat si scuze daca te am acuzat pe nedrept dar nu imi amintesc sa fi vazut vre-un nume de la ficurile tale):D…so bafta la scris pentru ca eu vreau sa vina nextu cand ai timp:*

    • wow.ei bine sunt acuzata pe drept:).Asa e cum spui tu la inceput,avand perfecta dreptate.Dar cateodata pur si simplu las garda jos:)).In legatura cu povestea,a fost ceva de moment,pur si simplu din capusorul meu:)):)(stiu cateodata par smintita)=))=))=)).De ficul tau nu am auzit:(.Lasa si mie linkul ca mi se pare interesant;).
      Id tau in am de pe blogul meu.Sti la comentarii aratata adresa de e-mail si de acolo il am;);).
      Ms:*:**mult pentru com,si pentru ca-ti place;)
      ps:nu uita de link:P

  2. In sf am ajuns si eu la zi cu cap :X:X:X
    1.So… e absolut superb:X:X:X
    2. Vreau ca Edward sa se desparta de Tanya si sa fie cu Marie
    3. Next?:o3
    4. Ador fic-ul tau:X
    5. Daca renunti te bat de nu te mai vezi deloc deloc deloc
    6. Iti las eu cate 10 comm-uri daca vrei:P
    7. Pupici, Deny:*:*:*

  3. Deci….o sa incep cu un alt mic comm pt cap 13: Iti amintesti cand vroiam eu sa renunt…?…Tu ce mi-ai zis?…Sa nu o fac…Atunci nu o fa nici u….Pls…Am invatat ca nu trebuie sa ai moolte commmuri…e mai placut sa stii ca celor 2 pers care comenteaza le-a placut si vor citi in continuare…Si ca munca ta nu e irosita….Asa sa revenim la cap 14…S-a terminat prea repede…:(…Mai vreau…E chiar soooper ficul si abia astept sa vad ce se mai intampla…si sa treaca de la sora la bff si mai departe la iubita,logodnica, sotie:D…Stiu…o sa mai dureze…Oricum mi-a placut capitolul si m-am amuzat cand am citit ca si Edward se stramba la Vicky…:))….Pwp si spor la scris:*…>:D<

  4. wow acum simt ca plutesc
    mi place ca la inceput a avut un aer comic situatie si dupa aceea totul a devenit intens si se comportau ca 2 tineri indragostiti
    abia astept saii vad cum reactioneaza cand va venii tanya dak va venii…
    :* si astept continuarea cat de tepede posibil

Lasă un comentariu