Capitolul 5 Izbugneste furtuna!

MPDV.

Cu fiecare minut care trecea,imi dadeam seama ca eram din ce in ce i

n intarziere,insa momentele mele de singuratate imi iau mai mult decat am crezut,de ce trebuia sa ma invite,ce e cu schimbarea asta brusca a ei,de ce ?ce pune la cale,ce-mi mai pregateste de aceasta data.

M-am imbracat cu rochia,care era croita perfect pe mine,am facut cateva piruete in oglinda,eram atat de frumoasa,straluceam.Lumina lunii facea ca diamantele sa straluceasca,insa cu toata frumusetea mea,eu ma simteam un nimeni,nu stiam care are sa fie rostul meu,nu aveam viitor,eram un nimic. Am coborat scarile de parca as fi escaladat muntii,cred ca am fost adormita cand am luat tocurile astea atat de inalte,mai am putin si ating tavanul,imi era frica sa nu ma impiedic si sa fac vreo gafa,ceea ce avea sa-i provoace mamei un imens rid,ceea ce m-ar trimite peste mari si tari.

Ma uitam in jurul meu,si ma palmuiam mintal,intrebandu-ma pentru a mia oara ce caut eu aici,nu cunosc pe nimeni,eu si paharul de sampanie,ar fi cazul sa o iau mai incet ,nimeni nu stie cum reactionez eu la bautura.

-Marie,ti-l prezint pe doctor Carlisle Cullen,spune mama mancandu-l pe doctor din priviri,nici nu vreau sa ma gandesc ce fantezii isi facuse in minte cu el.

Ma uitam prea atent la el,el era tipul care a coborat din mercedes,era al naibi de chipes,si ce e ciudat este ca-mi pare cunoscut,trasaturile lui seamana cu cineva,insa nu-l gasesc pe acel cineva.

-Incantata,ii spun suficient de aproape pe cat mama sa clocoteasca,in veci nu as avea o relatie cu cineva mai in varsta decat mine,dar acum ca sa o enervez pe mama fac exceptie.

Da ,dupa,scurta prezentare,stateam la bar,privindu-l pe prostul de tata cum o lasa pe mama din lesa ,cocheta mama cu doctorul fara griji,iar tata ,statea si privea,parca era pe alta planeta.

Mmm ce sa spun,dupa catralioanele de doze de plictiseala,mi-a venit si mie in sfarsit o idee cum sa incig atmosfera,daca astia credeau ca am sa stau sa vad cate pietre scumpe au pe rochii sau cat are tanti in talie,se inseala amarnic.

-Marie,ma scoate cineva din ganduri…imi acorzi acest dans ?

-depinde de dans! spun eu rastit si cu un pic de sarcasm.

-ce zici de un tangou? imi sopteste el la ureche vrand sa para sexi,insa nu i-a iesit decat o voce sugrumata.

-Diego de la Vega ,ai onoarea.

-da…da cum spui tu.

Melodia incepuse ,toti se dadusera la o parte eram doar eu si De la Vega.

Dansul era lent insa cu miscari bruste,faceam pasi mici si rapizi in acelasi timp,privirea lui era perpendiculara pe a mea,as putea spune ca ma sorbea din priviri,,mainile lui cadeau cand de pe talie ba pe solduri,ma invartea ,rotea,apleca,ridica,nu cred ca imi mai stiam numele pe de rost

-Ok suficient ,m-am incalzit destul.

Maica-mea ,radia de fericire ,parca intinerise cu 20 de ani,sau ii reusise vreo operatie estetica(celelalte fiind un esec)

-chelner!,strig,un pahar de ceva rece te rog.

-poftim domnisoara!

 Sfinte Sisoe,spune-mi ca nu e adevarat,acea voce catifelata,dulce ca mierea, plina de caldura dar atat de familiara in acelasi timp.E imposibil,ce sa caute el aici,dar totusi se poate ,lumea e atat de mica.

A fost o greseala sa ma intorc cu fata spre el,eu eram si mai uimita decat el.El era chelnerul! si eu care credeam ca le-am vazut pe toate ,oare cate surprize mi se mai pregatesc?

-Marie!!spune el cu o octava mai sus decat era normal,probabil se bucura ca ma revedea si eu ma bucuram insa nu in aceste circumstante.Toti il otraveau cu privirile ,toti..asteptau un raspuns din partea mea.Regret ce am sa fac,insa este spre binele lui.

-De los Monteros,spun eu ,tragandu-i o palma ,ce-l intoarce cu 180 de grade,mana inca tremura si ma durea,insa nu asta e important,as fi preferat sa mi-o taie cineva.

Ma privea cu confuzie,cu tristete,privirea lui era plina de ura acompaniata de ochii care parca ii ieseau din orbite.Obrajorul ii era rosu,acolo o sa se invineteasca,o sa aiba amprentat palma mea,iar pe mine o sa ma strapunga remuscarile-una cate una.

Ce fel de om sunt?ce suflet am in mine?am inima?sustin ca sunt altcineva cand de fapt sunt ceea ce urasc mai mult. Mama insotita de doctorul Cullen se apropiau in graba.

-Edward !!! ce cauti aici !! se rasteste Cullen la el! asta era culmea dupa ce ca-i trasesem una tot ei se rastesc la el.

El nu spunea nimic,il impungea cu privirea pe Cullen,vedeam focul din ochii lui,isi stransese pumnul si sare la doctor.

-NUUUU!!! strig eu,iar pumnul ala ce trebuia sa -l incaseze doctorul ,l-am luat eu,cazusem peste el,ma uitam in ochii lui si vedeam regretul,ochiul nu mi-l mai simteam ins a o meritam,as fi murit,sa-l pot saruta in momentul asta,degetele lui,imi ating usor ochiul,iar instinctul meu a fost sa-l inchid.

-luati-l!! o aud pe mama spunand.

-suficient!!! m-am rastit eu,chipul crispandu-se de durere,

 -lasati-l !! am spus cu toata puterea ce zacea in mine,i-am facut destul incat sa-si invete lectia ce mai vreti???si in plus nu i-am arcuit o palma degeaba,asta vroiam sa evit,inchisoarea.

Furie ,ura,dezgust,curgea prin venele mele,si toate astea pentru mine,pentru prostia din capul meu.Acum el o sa gandeasca fix ceea ce gandesc eu despre mama,ca sunt o bogatasa fara suflet.

Am urcat in camera mea,trantind usa dupa mine.Eram in fata oglinzii,am aruncat cu tot pe jos,azvarleam cu parfumuri in usa.Privirea imi era montata pe persoana din oglinda,pe ceea ce am devenit,ceea ce urasc cel mai mult,Rimelul se scurgea,acoperind vanataia ce nu intarzia sa apara,pipaiam incet,pumnul lui era intaparit pe chipul meu,atingerea lui,eram un monstru ,ranisem un inger,care m-a salvat cand aveam nevoie,.

Insa un gand ma alina in ciuda tuturor,daca nu o faceam ,risca sa ajunga la inchisoare.Aveam de ales intre ce e mai bine pentru mine si ce e mai bine pentru el,aveam de ales intre prietenia si libertatea lui,am ales libertatea lui,eu eram obisnuita sa fiu singura,de el nu stiu ce sa spun.

Ciudat este atitudinea lui fata de doctor,de ce a reactionat asa,se cunosteau?de unde?de ce se aseamana atat de mult?atatea intrebari atat de putin raspunsuri.

Eram pe balcon,stateam in balansoar,cu o punga de gheata pe ochi,ce sa zic,am meritat-o,priveam neincetat luna plina.Nu erau multe stele pe cer ,luna odata cu prezenta mea s-a ascuns printre nori.

Oare era si ea dezamagita de mine si stelele? totul?am pierdut totul atat de repede?nu mai am nimic al meu?atunci ce caut aici?care e rostul meu?imi raspunde cinevaa?!!!

_____________

Nota:

Hey ,din nou eu,si gata si cu cap 5,stiu poate va asteptati la ceva amuzant,insa daca faceam pe-asa imi schimba planurile ce le am cu cap urm.:D:D .

Da si acum vechea vorba.Comentati,v-am spus nu vreau mare lucru,dar acolo cat de cat ,pt sufletelul meu.

Va pupp:*:**:*:*:*: