Capitolul 18-Cand amintirile dor.

Zilele treceau ca vantul. Ma schimbasem atat de mult. Aveam in mine o vapaie care nu ma lasa, o vapaie care se aprindea cu fiecare zi, cu fiecare ora. Doream sa fac ceva cu viata mea, si eram pe calea cea buna.
In urma cu doua luni ma inscrisesem la facultate. De mica am fost nedreptatita, judecata prea aspru. Fiecare celula din mine dorea sa schimbe asta. Nu puteam schimba lumea, nici macar n-as avea tupeul sa incerc, dar sa ajut pot. Si cu acest gand mi-am depus dosarul la facultatea de Drept.
Renuntasem la cursurile de zi cu zi. Imi era prea greu sa ma impart intre studii si treburile de zi. De cand ma asociasem cu Rosalie , treburile mergeau struna. Aveam propriul meu birou, propriul serviciu si urmam o facultate. Amandoua administram un intreg lant, si aveam cereri de asocieri chiar si din alta orase. Dar noi doua devenisem niste femeie puternice si independente, iar gandul ca un barbat sa se impuna in fata noastra nu ne placea. La inceput am crezut ca o sa ne fie greu, dar atitudinea ei grozava si incapatanarea mea ne-a adus in varf. Si aveam sa ramanem acolo mult timp.
Ma aflam in biroul. Prima data cand l-am vazut a trebuit sa-mi scot unghiile ca sa-l pastrez. Vroiam cladirea asta cu orice prêt. Cladirea fusese abandonata in urma cu multi ani de un barbat. Ii murise sotia iar locul acesta devenise prea mult pentru el. Agentul mi-a spus ca valora mai mult decat ne-am fi permis noi. Nu mi-a placut tonul lui si i-am spus ca noi decidem daca ne permitem sau nu. Cladirea era veche, data din 1990 dar exprima atata caldura incat n-am mai fost in stare sa trec pragul. Pretul a fost cam piperat dar atat eu cat si Rosalie i-am pus in vedere ca alti clienti mai interesati decat noi n-avea sa gaseasca. In urma unor lungi tratative am ajuns la un comun acord. In cateva saptamani am transformat locul asta in paradis. La parter am deschis un nou magazin, cu mobila din Italia. La etaj se aflau birourile noastre. Eu am o tenta de marou si crem. Perdele de matase crem , si draperii maro , canapeaua tot maro se potrivea perfect cu peretii de un maro deschis. Biroul mare de lemn masiv stapanea intreaga incapere.
Pe peretele din stanga biroului domnea o usa tot maro, unde dadea in baie . La inceput nu ma asteptam sa am nevoie si de un dormitor, insa stiam ca atunci cand va incepe sesiunea voi avea nevoie de unul. Asa ca in camera care zacea goala, am transformat-o intr-un dormitor micut. Peretii i-am vopsit un galben lamai, iar patul era destul de mare incat sa troneze intreaga incapere. Televizor n-am vrut deoarece n-ar fi fost timp. Fata in fata cu patul aveam un sifonier unde se aflau cateva haine de schimb. Eram indragostita de locul asta, cateodata imi era ciuda ca trebuia sa ma duc acasa.
Trrr.Trrrr.Telefonul suna. Acesta era nr meu personal. Si nu-l avea decat Rosalie. Cu clientii aveam un alt numar.
-Stiu, stiu,ca am intarziat si nici nu cred ca pot sa ajung deoarece sunt inglobata in hartii pana in gat. Am atatea carti si hartii si-
Un ras infundat s-a auzit in telefon. Radea? Dar din cate imi aminteam eu, rasul ei era delicat si foarte sensual.
Cand m-am uitat la ecran am ramas surprinsa cand am vazut numarul necunoscut.
-Tu respiri vreodata?
Mi-am dat ochii peste cap. Se putea?
-Hale. Ce vrei?
-Jasper , iubito, pentru tine mereu va fi Jasper. Ce vreau? Daca as putea te-as pune pe biroul ala si-
-Conversatia asta se termina aici.
Doamne.Omul asta sigur stia cum sa calce pe cineva pe nervi. Se tinea ca pinguinul dupa mine din noaptea aceea. Rose aproape mi-a urlat in cap sa fac ceva sa scap de el, ca daca nu dadea de mine , recurgea mereu la ea. Era frustrant.
-Iubito, pun pariu ca esti stresata. Te scot la un pahar, hm?
-Nu-mi mai spune iubito. Nu sunt si nu voi fi iubita ta. De unde ai numarul meu?
-Vrei cam multe, nu crezi? Dar Jasper e aici sa ti le implineasca pe toate.
Mascarici tampit. Ma enerva la culme rasul lui. Ii puteam vedeam ranjetul de cealalalta parte a firului.
-Asculta Hale. N-am timp si nici chef de tine. Imi schimb numarul si gata. Lasa-ma in pace.
-Atunci va trebuie sa-ti schimbi si adresa, sau sa zic mai binele adresele? Ne vedem in 15 minute.
-Dar-
Bip.Bip.Bip.
Ma aducea la capatul rabdarilor. N-aveam sa-l iau in seama. Nu-I puteam da ce vroia el. Nu eram adepta aventurilor. Nu puteam. De dragoste te vindeci mai greu.
N-a durat mult timp ca m-am trezit cu Jasper Hale in biroul meu.Am vrut sa spun ceva, dar ca de fiecare data imi taia calea.
-Sa n-aud nimic. Tu.si Eu-afara acum. Iesim Isabella Swan si spargem clubul ala al meu pana nu mai ramane nimic in bar. M-ai inteles?
-Domnule Hale cred ca n-am fost destul de clara cand-
Ne aflam fata in fata. Chipul lui era asupru, buzele moi si rozalii ma priveau demonic. Ochii albastri erau ca doua mingi ce jucau ping-pong cu mintea mea. Fata lui nu exprima nimic, vroiam sa-l descos dar nu era atat de usor.
Am vrut sa ma indepartez cand l-am vazut inaintand spre mine. Atinsesem biroul si mi-am adus aminte de remarca lui.
-Isabella, Bella te rog. Iesi cu mine. Ca prieteni, atata tot.
Mana lui imi atingea obrazul si nu simteam nimic decat o mare afectiune. Tanjisem dupa afectiune .
-Okay. Dar retine Hale fara apropouri si nebunii de-ale tale, bine?
-N-am sa fac nimic din ce nu o sa-ti placa Bella.
Era complet nebun. Dar nebunia lui imi placea. Ma facea sa tresar, sa zambesc. Cat era de placut sa zambesti si din alte motive decat cele de afaceri. Eram fericita intr-adevar cu noul meu stil de viata, dar dusesem o viata fara afectiune materna si acum fiecare por din mine tresarea de extaz.
Clubul era agomerat. Tineri care radeau , dansau si beau pana cand se impleticeau unii cu altii. Intr-un colt era un grup de tineri ce nu cred ca depaseau 17 ani. Radeau si ciocneau paharele ce mai sigur era alcool. Ma uitam la ei si un regret crestea in mine. Niciodata nu experimentasem viata de adolescent. Nu ma imbatasem, nu ma sarutasem pe ascuns, nu fugisem niciodata de acasa. La naiba, nici macar prieteni nu avusesem.
-E legal sa servesti bauturi minorilor?
Pentru un moment s-a uitat confuz. Dar apoi un zambet umil, ceva anormal la el pana in momentul acela, ii era pe chip.
-Isabella, cu totii am fost adolescenti. Ce?Nu-mi spune ca nu te-ai imbatat niciodata?Sunt tineri, lasa-I sa se bucure de viata.
-Oricat de mult urasc sa te surprind , n-am facut niciodata nebunii. Nu m-am imbatat, nu am fumat, n-am fugit de acasa.N-am avut prietenii.
-Unde dracului ai crescut?In varful muntelui?
-Spune-i cum vrei. N-am dus-o chiar frumos, domnule Hale. Dar acum as bea o vodka, tu nu?
O ora mai tarziu dadeam pe gat al nu stiu catalea pahar de vodka, tequila si avusesem mai recent si lichior. Imi simteam gatul arzand, dar vroiam sa incerc toate aromele daca se putea.
-T-t-tu , Hale c-crezi ca l-le ai pe toate. C-ce-t-ti li-pseste?-hic-Ai case-hic, vile, piscina, masina, -hic-femeie. Le ai pe toate. In schimb-hic-eu ce am?hic.
-Isabella cred ca e cazul sa te opresti. Esti turta.
-Ce sti-hic-tu ce-I aia durerea-hic-? Eu, eu stiu. HIC.EU!Eu stiu-hic-cat de hic-scarboasa poate fi viata asta-hic.
Imi simteam ochii arzand si gustul sarat al lacrimilor pe limba. Dar ma durea, ma ardea, ma intepa atat de tare inima incat simteam nevoia sa las focul sa arda. Trebuia sa scap si de cenusa.
-Bella, iubito, ai baut prea mult. Nici sa nu te gandesti sa atingi paharul ala.
Dar tequila avea un gust atat de bun. Focul imi ardea simturile, le amortea, nu mai simteam.
-Sa nu-l iei. Lasa-ma.
-Nu asa am vrut sa fie Bella. N-am stiu ca nu tii la bautura. Ce ma fac cu tine.
-Pleaca. Lasa-ma. Vreau sa fiu singura.
-Vino. Sa plecam de aici.
JPDV.
Doamne, Dumnezeule, n-am vrut sa o aduc in starea asta. Cand am scos-o afara din biroul ala am vrut s-o fac sa se relaxeze. Fata asta imi intrase in simturi si vroiam sa fiu cat mai aproape de ea. Era ca un drog. Nu puteam sa mi-l scot din minte.
Cand am luat-o in brate din club am simtit-o atat de mica la pieptul meu. Se incolacise in bratele mele ca un bebelus. Suspinele ii cutremurau trupul, iar lacrimile imi patasera tricoul. Dar nu-mi pasa.
N-am stiut unde s-o duc. Nu vroiam s-o las la ea acasa , singura. Si nici la Rosalie in mijlocul noptii nu indrazneam sad au buzna. Stiam ce limba ascutita avea scorpia aia.
Am adus-o acasa, am bagat-o in patul meu, am invelit-o in patura, deoarece continua sa tremure. Fusesem un dobitoc cand am lasat-o sa bea atat de mult. Imi spusese ca era noua in domeniu, dar parea atat de fermecata de lichiorul ala blestemat incat am simtit ca poate de asta avea nevoie.
Era atat de micuta, atat de fragila, simteam o nevoie ucigasa s-o protejez. Mi-am alungat gandurile si m-am bagat in dus. Cand m-am intors ea se afla in aceeasi pozitie. M-am schimbat si am intrat sub cuverturi.
Fara scrupule si simtind o nevoie patimasa s-o imbratisez, i-am intors capul spre mine si am asezat-o pe pieptul meu. Eram in rai. Un nenorocit ca mine, in rai.
“-Jasper!Jasper dragule fugi. Nu mai sta, fugi. JASPERR.”
-Nu.Nu.Nu pot. Nu.MAMA.
-Jasper trezeste-te. Jasper, e un cosmar, trezeste-te.
Doua maini trageau de mine. Unde eram?Mama…N-am realizat unde eram pana cand n-am simtit doua degete pe obraji stergandu-mi lacrimile. Incet, am deschis ochii.
-Esti bine? Esti transpirat tot.
-Bella?Oh da. Sunt bine. Te-am trezit?
Ochii ii erau rosii, iar cercurile negre de sub ochi ii demascau oboseala.
-M-ai speriat de moarte. Nu stiu cat timp a trecut, dar m-am trezit ca patul se scutura cu mine. Am incercat sa te trezesc, dar tremurai atat de tare. Esti bine?
-E un cosmar nenorocit ce ma urmareste de ani. Sunt bine.
-Bun pentru ca acum vreau sa-mi explici ce mama dracului faci la mine in pat.
###########
Pentru orice greseala de gramatica sau exprimare imi asum complet vina. Motivul?O lunga si agonisitoare zi de cumparaturi. Doar nu degeaba purgatoriul e doar la o saptamana distanta. Trebuie sa fim pregatiti si fizic si psihic.
Acum, multumesc mult Corina74 si Adelyne pentru sustinere si incurajare. Pentru mine inseamna enorm. Multumesc pentru minutul acordat si parerea exprimata.
Multumesc de asemenea si pentru ca vizitati acest site, si ca dupa atata timp de absenta, inca mai sunteti cativa care nu l-ati uitat.
Pana data viitoare…proftati de libertati, frati de cruce!