Cap.2 Pacat.

Mpdv

Privirea imi era prinsa pe ochii lui ,ma priveau ingrozitor de fix,in ei se vedea ,indoiala,nelamurire,frica,gingasie.Mana lui imi tinea cu putere bratul,un pic doar o secunda sa-i dea drumul si as fi reusit ce mi-am propus ,as evada din aceasta lume cruda si dura.Poate daca as fi avut o viata simpla,cu niste parinti simpli,o casa modesta si calduroasa,poate prezentul ar fi altul,nu as fi ajuns sa-mi iau zilele.Mana mea aluneca intr-a lui,nu spunea nimic,era de o frumusete zdrobitoare,ochii lui ma hipnotizau,ma inducea pe o pista gresita,ma faceau sa uit unde sunt.

-faci o mare greseala! spune mutandu-si privirea de pe chipul meu.

Imi reiua pozitia initiala,aprind o tigara ,fumul,imi invadeaza corpul,cateodata il dadeam afara insa alteori stiam ca-mi facea mai mult bine decat rau.Nu vroiam sa-i raspund tipului de langa mine ,probabil ma credea cazuta de pe Marte,su ca am scapat de la numarul 9.dar eram nervoasa,suparata,mahnita,pe el,eu ma pregatisem atat sufleteste cat si fizic,pentru asta si el ce a facut a distrus totul.Probabil a crezut ca a facut o fapta buna,insa nu, a facut mai mult rau decat pot duce eu.

-sti ce-ai facut?ma uitam in ochii lui ,erau de un verde aprins,acele doua smaralde straluceau in lumina lunii,erau doua stele.Poate el era un inger trimis pe pamant ca sa ma ocroteasca.Ma uitam la luna,la sora mea,era semiluna in noaptea mea,era trista,avea sa creada ca daca eu voi pleca, voi devenii o stea si o voi ignora ca toate celelalte.

-te-am salvat !asta am facut.

-prostii!! nu ai facut decat sa ma ingropi mai tare in iadul in care traiesc.

-de ce spui asta? ai probleme in dragoste? .

-dragoste? este un cuvant interzis pentru cineva ca mine,cine are parte de dragoste are tot,nu-i mai trebuie masa sau casa,are tot ,are caldura si dragoste in acelasi timp,nu-i trebuie averuri ,bogatii ,daca are dragoste..cine are dragoste,soarele rasare in fiecare zi pe strada lui,inima ii bate cu putere in piept,roseata de bujorei ii apare in obraji, vezi tu asa ceva la mine? pe mine dragostea nu numai ca m-a ocolit dar mai este si interzisa,ca sorele si luna.

Povestea mea e una trista,posomarata,nefericta,nenorocita care ma rapus in tot acest timp.As fi preferat sa fiu calcata de un tren,sa am cea mai crunta boala de pe aceasta lume,sa fiu rapita violata si chiar batuta insa sa nu duc viata pe care o duc.

-nu te inteleg daca nu e din dragoste sau daca aceasta nu si-a pus amprenta pe tine ce te aduce in starea asta,ce te face sa ti iei zilele,ce poate patii o fata frumoasa ca tine ?.Dar asculta la mine,orice problema ai ,sa stii ca daca te sinucizi,nu castigi nimic,tot ce faci e sa-ti iei sansa sa castigi ce -ti doresti.Nu te interseaza durerea ce le-ai fi produs-o parintilor tai?

-triste…durere….scuip eu cuvintele,sunt sinonime cu veselie,fericire pentru ei ar crede ca le-a pus Dumnezeu mana in cap.

-e complicat,nu ai sa intelegi mai bine ar fi sa plec,ti-am spus lucruri ce nu trebuiau spuse.

-NU!! spune aproape urland si ma apuca de mana.

Ma gandeam ca o fi vreun criminal,violator,hot sau toate la un loc,nu era vorba de frica,frica era ceva mie necunoscut,puteam simtii furie,ura insa niciodata frica.

-ce vrei? banii sunt in buzunarul hanoracului iar telefonul in celalalt ia-le si lasa-ma in pace.

-nu vreau sa te jefuiesc sau ce-ti mai trece prin cap ,tot ce vreau este sa ne cunoastem,nici macar nu am facut cunostinta.

Mi-a dat drumul la mana si s-a intors cu corpul spre grilaj,privand in jos ,in ochii lui persista durerea ,o tristete similara cu a mea.

-sti,spune cu vocea tremurand,mainile lui strangeau cu putere grilajul,ochii ii luau foc,si incet,incet din ochii ii cadeau mici cristale ,isi ferea privirea de a mea,probabil ii era rusine.

-nu,nu te feri sa plangi,nu atunci cand plangi din suflet ,cand plangi cu inima, si mai ales ca plangi pentru cineva pe care ai iubit,nu e o rusine sa plangi,nu e o rusine sa fi slab,asta e ,tu ai spus-o asa e viata,te loveste unde te doare mai tare,plangi,decarca-te daca te face sa te simti mai bine.As vrea si eu sa plang,insa plang de atata timp,incat am ramas fara lacrimi.

-as vrea sa dispar de pe raza pamantului,sa ma fac mic ,mic incat sa fiu calcat in picioare si sa dispar,insa asta ar insemna sa-i fac pe plac omeniri ,nu cred ca-mi convine tie?

-in sfarsit un cuvant intelept din partea ta.

-Edward Masen!

-Marie de Los Monteros.

-si cum e viata ta ? intreaba el

-complicata! spun in soapta privind in nestire

-sunt sigur ca pot tine pasul!

Eram neincrezatoare,nu puteam sa-mi dezvalui intreaga viata in fata lui,era un strain totusi,il cunosteam doar de 10 minutea ,insa nu mai pot tine totul in mine,in plus ce aveam de pierdut?

-numele meu este Marie de Los Monteros,din numele meu cel lung poti sa-ti dai seama de originea mea.Tatal meu este un judecator cunoscut ,mama o scorpie de prima clasa,se lafaie in banii furati de la mine,si nu pierde nici macar o ocazie sa ma faca sa ma simt cea mai mizerabila persoana de pe pamant.

Eu nu am putut avea prietenii ,din pricina ei,considera ca niciunu’ nu era demn sa fie prieten cu o Los Montero,acest nume lung si atat de detestabil de toti.

-e greu sa ai asa parinti ! sopteste fara vlaga

-tu de ce zici ca nu merita sa le faci aceasta favoare?

-stii nici povestea mea nu e departe de a ta.

Privea in jos ,trist amagit ,vorbea cu o oarecare restrangere si simteam ca-l doare mai mult decat lasa sa se vada.

-hey daca iti trezeste amintiri e in regula insa asculta la mine ce-ti spun.:Dragostea este otrava curata,marul Discordiei,sa nu ai incredere in ea ,o sa te loveasca cand o sa te astepti mai putin…si am plecat de acolo.

-d..dar…!!striga el in urma mea.