Capitolul 7 Rai sau iad?

MPDV.

”UUUUU” zbor,doamne zbor !!! si poc am simtit o durere sfasietoare,se pare ca praful de zane s-a terminat.

 Durerea ce-mi sfasia corpul ma facea sa uit pentru un moment unde sunt ,ce-am patit?de ce am patit asta?lacrimile nu intarziau sa apara,ma durea totul,intunericul din fata ochilor se adancea din ce in ce mai mult.

Incercam sa deslusesc acest puzzel acest mister, totul era vraiste,de ce ma ascunsesem in aceasta mare de intuneric,ce-am patit?cine sau ce ?m-a adus in starea asta? oare am murit?oare chinul s-a sfarsit ?oare am pana si eu pe cineva care se ingrijoreaza de starea mea?

Totul incerca sa revina la normal,amintiri,zane,flori,printi,draci,praf de zane,patinoar,acum am inteles,Patricio,zborul.

 Tampitul naibii ,i-am spus sa-mi dea drumul nu sa ma azvarle.Si la norocul meu ,aterizarea nu a fost deloc usoara ,nici primitoare,nici calduroasa cum as fi vrut eu.

 Am incercat sa deschid ochii,incet ,incet,insa tot ce vedeam era doar ceata,mai incerc insa rezultatul era acelasi. Fiori ma treceau peste tot,corpul ma durea ingrozitor,de parca un tanc ma calcase,am incercat sa ma misc insa nu puteam,asta imi lipsea mie.

Simteam un miros de sange,nu e tocmai mirosul care mi place,de obicei reactionez urat,lesin de fiecare data cand vad,ating,sau miros.Mana mea nu arata prea bine ,sangele curgea si lua contact cu gheata ,totusi din cate imi amintesc nu am venit singura,de ce nu venea nimeni,oare au de cand sa ma lase singura aici?

Am incercat sa schimb pozitia,tot corpul imi era amortit,sa ma uit dupa ei,insa o durere cumplita de cap ma izbeste si cobor repede privirea.Imi venea sa ma dau cu capul de gheata poate asa avea sa dispara. Am pipait incet fruntea ,de-a lungul fruntii curgea ceva lipcios ,cred ca nici capul meu nu scapase prea ieftin.

Simteam cum cad intr-un somn adanc ,era sangele,ajunsese prea aproape de mine,nu cred ca mai pot ramane mult timp constienta. Pentru a doua oara am incercat sa ma ridic ,am cazut ,m-am ridicat ,si iar am cazut si iar,si iar si din nou si tot asa ,se pare ca nu aveam sanse.

Nu mai aveam ce face,nu puteam sa ma ridic,nu puteam sa strig,nici de vazut nu vedeam bine,poate e mai bine asa,poate aici e sa-mi fie sfarsitul ,poate e mai bine asa,am sa-i scutesc pe multi de probleme,am sa ma scutesc pe mine de o viata dura si grea ,de suferinta,de durere ,de lacrimi,nu conteaza raiul sau iadul pentru mine va fi tot una ,oriunde va fi mai bine decat pe pamant,nu cred ca focurile iadului se compara cu focurile realitati.

Am inchis ochii,eram realista,o data si o data tot trebuia sa vina ziua asta,toti murim intr-o zi.Visam sau cineva se apropia? ajunsesem in rai si trebuia sa raspund de faptele mele? e raiul chiar asa de bun?o mana ,o mana de om aparuse in raza mea,pleoapele nu-mi erau deschise la maxim,insa atat cat erau puteam vedea acea mana,ma gandeam ce sa fac sa o iau sau sa nu?sa refuz si unica sansa la viata?sa o ignor? totusi nu cred ca degeaba mi s-a dat aceasta sansa,poate am si eu totusi un rost ,nu am ezitat si am luat acea mana.

 Picioarele imi erau de mamaliga,nici macar nu puteam sa le indrept ,am incercat sa stau insa durerile erau ingrozitoare,ceva ma ustura ,ceva ce ma facea sa urlu de durere.

Vazandu-ma chinuind ,nu ia ramas altceva de facut de cat sa ma ia in brate ,in bratele lui puternice,ma simteam atat de bine,as fi vrut sa raman pentru totdeauna acolo,ma simteam in sfarsit ocrotita,era atata caldura incat nici durerile nu mi le mai simteam,astfel incat nu m-am putut abtine sa nu ma cuibaresc la pieptul lui.

Incet,incet privirea devenea clara,am vazut o masina,am recunoscut-o imediat si am ramas uimita.M-a pus incet,grijuliu pe scaunul din fata,mainile mele ce agatau gatul lui nu vroiau sa-i dea drumul,privirea mea o captase pe a lui,in ai lui se vedea ura,ce era si normal,in timp ce in ai mei se vedea decat durere,atat simteam in acest moment.

 Motorul masinii ezita sa porneasca ,probabil si el stia de tradarea mea.In cele din urma a pornit ,iar mie nu mi-a mai ramas decat sa privesc pe geam afara si sa tin durerile pentru mine,nu cred ca dadeam impresie buna daca ma plangea acum.

 Nu aveam nici-un drept sa fiu aici,nu avea rost,eu trebuia sa fiu pe gheata si sa mor,acolo era destinul meu,acolo trebuia sa fiu,in ghearele mortii,nu aici langa acest inger .

Daca durere asta de cap ar inceta pentru un moment totul ar fi splendid,ma tineam strans de cap,simteam ca explodez,chipul deja mi se crispase de durere. Sangele de la mana mea murdarise husa de pe scaun,chiar nimic nu-mi iesea.

-ahh!!m-am plans eu.

-ce este?!! a intrebat el panicat.

 -ti-am manjit husa cu sange,imi pare rau ti-o..

 -nu! sopteste el,nu e nevoie.Am putut simti venin in vocea lui.

-unde ma duci?

 -la spital!tu unde crezi?

-opreste imediaat!

 -de ce ,ce s-a intamplat?!

-opreste!!

 Dupa ce a oprit ,am incercat sa deschid portiera,insa nu puteam.

-ce vrei sa faci?

 -o iau pe jos de aici!!ma rastesc eu.

-de ce reactionezi asa?

-nu vreau la spital!stiu ma comportam ca un copil mic,insa nu vreau si punct. -bine atunci te ingrijesc aici,pierzi mult sange,ai rani grave.

 L-am ascultat si am trecut pe bancheta din spate,orice insa sa nu merg la spital ,m-am intins incet pe bancheta,am incercat sa intind picioarele pe bancheta,era cam putin spatiu insa am reusit.

Simteam respiratia lui dulce pe fata mea ,il aveam atat de aproape,aveam un inger,in timp ce el cauta ca disperatul trusa de prim ajutor.

-am gasit-o!!exclama el victorios.

Si asa a inceput cu ranile de pe maini,era o durere insuportabila,nu stiu cu ce ma trata ,cu spirt,sau ce-o fi ala ,insa durea ingrozitor.

 -ahhh!!!ma plang eu,aproape tipand.

 -shhh!!mai am putin ,spuse el aruncandu-mi privirea aia dupa care ma topeam.Se misca incet langa mine,spatiul era mic,ceea ce-l facu pe el sa stea cu un picor jos si cu altul langa mine,era tortura.

 Era otrava curata ,tortura,me fermeca ,hipnotiza ,ochii lui erau unici ,cei mai frumosi pe care i-am intalnit vreodata.

-de ce faci asta? de ce ma ingrijesti?ar trebui sa ma lasi sa ma usuc de durere,sa-ti provoc dezgust.!

Ezita sa-mi raspunda ,stiam raspunsul si tacerea era un raspuns. Terminase cu ranile de pe maini ,acum trecuse la cele de la cap.

Privirea ii era prinsa pe ochiul drept ,care inca era vanat,am vazut vina din ochii lui,remuscari,nu era corect. I-am atins incet obrazul stang,la el nu se mai vede urma palmei mele,si-i multumeam Cerului pt asta.

-imi pare rau! am spus eu aproape sugrumata.

El nu spunea nimic ,era o tacere cumplita,nu mai puteam continua asa trebuia sa fac ceva sa-i atrag atentia ,asa ca atunci cand se intoarse ,mainile mele il prinserea de guler:

-imi pare rau!! cu aceasi voce plina de durere,dar scapandu-mi 2 lacrimi,nu stiu rostul lor,poate de durere sau poate de durerea sufletului.

Vroiam sa-mi zdrobesc buzele de alea lui,nu-mi trebuia mult,vedeam ca si el vroia,insa nu era cu putinta,in fata ochilor mi se derula acea imagine cu aceea tipa ,tinandu-se de mana,zambindu-se ,ea il putea face fericit in timp ce eu ii aducea numai durere,suferinta,nu merita asta,asa ca i-am dat drumul,lasandu-ma pe spate,si mutandu-mi privirea pe geam,lasand lacrimilor liber . Degetele mele,analizau buzule lui,ochii mei inlacrimati si plini de suferinta il rugau sa-i ierte.

Eram pregatita sa-ma retrag,puteam sa ma ingrijesc si singura de aici,facuse ce era mai important,insa el imi apuca mainile si ma trage in poala lui,acum el era pe bancheta si eu deasupra lui…ce vroia sa faca?asta era interzis. Mainile lui aduc fata mea la doar un 1 cm departare,ma privea cu dorinta,poate si un strop de dragoste dar tot vedeam acea urma de ura.M-am lasat purtata de val,ma saruta cu foc,iar eu ii raspundeam cu nerusinare ,era atat de bine ,durerea disparuse,totul disparuse,eram doar eu si el.Mainile lui se plimbau pe corpul meu,il cerceta,il atingea incet cred ca stia ca durerile nu disparusera,in final oprindu-se pe talie.

Mainile mele se impletisera in parul lui,il trageau ,il durea insa nu spunea nimic,saruta incet loviturile mele,mainile lui imbratisau trupul meu,saruturile continuara pana cand privirile ni se intalnira .

 Nu-mi mai trebuia sa stiu caa il iubeam,da il iubeam cu toata fiinta mea,as fi facut orice pentru el,orice.

 Deja simteam ca visez,uitasem de tot si de toti,nu mai era nimic intre noi,insa el se oprii,mainile lui nu se desparteau de trupul meu ,picioarele mele incolacite in jurul lui,refuzau categoric sa-i dea drumul.

-prefacut-o!spune el,lasandu-ma sa cad pe bancheta. ___________________________________________

Hey :*:*:*:*

Am revenit cu cap 7 …pt orice nelamurire tipul e Edward… :*:*:*:*

Sper sa va placa,in fond asta si ce urmeaza as putea sa spun ca sunt capitolele mele preferate,mi-as dori sa fie si ale voastre…depinde doar daca va placut sau nu. ::*:**:

 Kisee:**::*

 PS:pls comentati..se aproba orice parere.