Capitolul 15.Iadul

Cap 15.Iadul.

MPDV.

-”Mie imi e cam foame tie nu?”a intrebat el privindu-ma in ochi.Am ramas pentru cateva secunde asa,apoi am scuturat capul si am raspuns:

-”Ma gandeam ca nu o sa mai spui asta!”am ras impreuna cu el.

-”Foarte nostim!”

-”Poi sa gatim ceva!”am spus eu indreptandu-ma spre bucatarie.

-”Ce?”m-am uitat in ochii lui pentru ca si el facea acelasi lucru.Apoi a izbugnit intr-un ras.

-”Tu gatesti?”un alt chicot scapandu-i.

-”Se vede ca nu ma cunosti deloc!”vocea mi-a sunat dezamagita chiar daca nu am vrut sa para asa.

-”Nu..nu..doar ca ma gandeam ca nu sti.!”acum se indrepta cu mine spre bucatarie.

-”Daca m-am nascut in puf nu inseamna ca am ignorat ce era in jurul meu.De mica imi placea sa stau in bucatarie si am prins din mers.Intr-adevar nu stiu sa fac mare lucru,dar nici nu ma plang!”tot ce a facut a fost sa afiseze un zambet si sa se aseze pe scaunul ce era langa masa.

-”Lasa-ma sa te ajut!”a spus el in timp ce eu ma ridicam pe varfete pentru a deschide dulapul de sus.

-”Oh!da sus mai e!”m-am plans eu,insa el doar a chicotit in parul meu.Am simtit fiorii cum imi traversau corpul.El era chiar in spatele meu,perfect lipit.Corpurile noastre doar se atingeau,iar eu simteam electricitatea dintre ele.

Fara sa-mi dau seama de ce fac m-am intors si l-am privit.Fata mea era la baza gatului lui.El inca cauta in dulapul de sus,in timp ce eu il priveam.Era atat de frumos,atat de perfect.Fata lui perfecta fara vreo urma de pata sau punct,buzele lui rosii si atat de..ah..trebuie sa-mi alung gandurile astea din cap.Dar sa fiu a dracu ca nu pot.Nu acum cand ii pot auzii inima batand,e ca o simfonie,parfumul lui imi dadea ochii peste cap,facandu-ma sa uit de ratiune sau de ceea ce incerca constiinta sa-mi urle.Mi-am asezat palmele pe pieptul lui.Ma jucam cu focul dar nu ma puteam abtine.A dracu ea de pasiune.

Am desfacut incet primi doi nasturi,bagandu-mi mana incet si mangaind.L-am privit in fata si am vazut cum ochii i s-au inchis dar deschizandu-se si privindu-ma in ochi.Nu stiam ce sa-i spun,dar tot ce-mi doream era sa merg mai departe.Chiar daca stiam ca e gresit,ceva ma impiedica sa gandesc asa.

Am inchis ochii inspirandu-i aroma,mi-am asezat mainile dupa gatul lui,depunand mici saruturi pe pieptul lui.Il simteam cum se incorda insa pentru mine nu conta.Am urcat mai sus linia de saruturi continuand pe gat ,mici oftari imi ieseau pe gat,placerea era evident pentru amandoi,sau doar pentru mine.Dar mai conta?

Mi-am infasurat mana in parul lui tragand cu putere.L-am auzit scancind,dar nu stiu daca de placere sau de durere.Am continuat cu saruturile ,pana cand buzele noastre s-au unit,formand un sarut .Nu stiu ce credea el in acest moment,dar e clar ca eu ma credeam in al noualea cer.

-”Marie..”a soptit el,nu stiam cum sa interpretez rostirea numelui.Doar am continuat sarutul.

-”DUMNEZEULE!trebuie sa ne oprim!”cu asta m-a privit in ochi si am vazut regretul.Mi-a venit sa-mi dau palme,sute de palme.Cum de m-am putut lasa dusa de val?

-”Scuze,mii de scuze-m-am retras-nu…n…u.-o lacrima mi s-a prelins de obraz-eu credeam ca…si tu vrei-lacrimile din nou curgeau siroaie.Dar el de ce m-ar vrea cand o are pe Tanya?

Dar nu am auzit nimic,am simtit senzatia acelor buze din nou peste ale mele.Mainile lui imi cercetau fiecare parte din corp.M-a saltat de mijloc asezandu-ma pe masa din bucatarie.M-a privit din nou in ochi si eu doar i-am zambit.A dracu eu sa fiu daca nu era cel mai bun zambet al meu.Gura lui din o explora pe a mea.Senzatia e de neexplicat.

M-a apucat puternic de par sarutul accentaundu-se si mai mult.Inca o privire si hainele noastre zburau prin casa.Eram goala pusca in fata lui si mi-am simtit obrajii luand foc.El mi-a zambit incurajator si s-a apropiat de mine,invelindu-ma cu corpul lui,imbratisandu-ma strans la pieptul lui.As fi putut sa mor acum ca nu as fi simtit nimic.Bratele lui in jurul meu dau senzatia de paradis,nici iadul nu mi-ar putea rapii asta.Asa,ofticati-va.

Mi-a apucat barbia ridicand-o astfel incat privirile ni s-au intersectat,ciocolatele mele se topeau in fata verzilor lui cruzi.Era mai frumos ca un zeu grec.Toti zeii ar fi palit in fata lui.

Mainile mele se plimbau pe mijlocul lui,desenand mici cerculete,acelasi lucru facandu-l si el.Mi-am asezat capul pe umarul lui,infingandu-mi unghiile in spatele lui.L-am simtit tot mai aproape incat nu am simtit ca ma aflam in pat cu un zeu deasupra mea,ce ma ducea pe taramul fanteziilor.Da-le dracu,asta e realitatea.Si o prefer de sute de ori.

O simpla privire si totul a capatat sens.Cearceafurile s-au strans in jurul nostru,auzindu-se doar vocile noastre.Urlam si plangeam de fericire.Nu credeam ca va sosii ziua cand voi simti ce simt in acest moment.

O data,de doua,de trei ori,eu una nu ma saturasem.Eram la a patra partida cand am cazut infranta .Am inchis ochii si l-am atins suav convingandu-ma ca e real si nu e un alt vis de al meu.Dar nu,el era acolo,intins langa mine,suspinand incet,in timp ce numele meu iesea de pe buzele lui.L-am mai sarutat o data si am plecat in lumea viselor.

Am deschis ochii si m-am trezit cu razele soarelui dansand pe fata mea.Am deschis ochii insa i-am inchis la fel de repede,deoarece lumina era prea puternica.Mi-am ingropat fata in perna si am mangait locul de langa mine .GOL?el nu era.Am simtit din nou un gol dar de data aceasta in inima.Lipsea el.M-am gasit ca imbratisam perna inhalindu-i aroma.Atat de delicios.

M-am dat jos din pat infasurand cearceaful in jurul meu.Am auzit voci din bucatarie asa ca am deschis usa,fiind surprinsa ca avea oaspeti asa devreme.E doar ora 9:00 dimineata.Apropiindu-ma mai mult am putut vedea forma unei siluete in balcon.Am rasuflat usurata ca nu era decat una.Apropiindu-ma incet,vrand sa-l, surprind l-am auzit vorbind,probabil la telefon.

Bucataria de balcon era legata doar de o usa.Bafta face ca usa sa fie deschisa la perete.M-am pitit dupa ea si am tras cu urechea.

-”Nu,nu pot acum,dar mai incolo cred ca o sa fiu liber!”spunea el pe o voce dulce ca mierea.

-”Oh,dar sti,ca nu ,da sigur,oricand vrei,sti..ca..Te iubesc!”cuvintele mi s-au oprit in gat.Mi s-a parut ca nu aud bine asa ca m-am apropiat mai mult.

-”Da ,da,da nu te mint,mereu te voi iubii,doar si numai pe tine.Te iubesc Tanya!”

TE IUBESC TANYA,TE IUBESC TANYA,TE IUBESC TANYA,TE IUBESC TANYA,TE IUBESC TANYA.In mintea mea aceste cuvinte se intreceau.Mi-a scapat un geamat de durere,dar l-am inabusit sperand sa nu fi auzit.Am incercat sa-mi opresc lacrimile si m-am indreptat spre dormitor.

Am aruncat cearceaful in pat,si m-am imbracat cu hainele mele.Nu pot sa cred ca dupa tot ce se intamplase noaptea trecuta ,el…Inteleg.Am fost doar o distractie de o noapte.Ce tampita pot sa fiu.Atatea curse intinse de viata complice cu soarta si eu inca continui sa cad.Ei bine am sa castig premiul o data si o data.

Am sughitat ,inghitandu-mi lacrimile.Am mai aruncat o privire in urma si am iesit.Cand am ajuns in hol l-am vazut ca era aplecat spre balcon si continua sa zambeasca vorbind la telefonul.Am ramas cateva secunde privindu-l si apoi am iesit.

I-am platit taximetristului si am coborat.Marie e timpul pentru a-ti pune masca.Nu le voi face satisfactia de a ma vedea daramata.Nu ,nu se va mai intampla a 10 oara.

Am intrat pe usa si am tras aer in piept.M-am indreptat spre scari cand cineva si-a dres vocea.

-”Marie?!asta este ora de venit acasa?”Ok,tot ce-mi mai lipsea era tata.Dar nu trebuia sa fie in Londra?Oh,inteleg,au chemat intariri.

-”Tata,ce fericire ai venit acasa!”m-am aruncat in bratele lui,ascunzandu-mi durerea.

-”Da,mama ta m-a chemat si mi-a povestit ce s-a intamplat!Cum ai putut?”

-”Oh tata!Cum am putut?dar Cum a putut nu te-ai intrebat?De ce nimeni nu se gandeste la suferinta mea?daca imi e bine sau daca nu?de ce de fiecare data eu trebuie sa platesc oalele sparte?de ce nu pot fi si pentru prima data consolata.Nici nu ai intrat bine pe usa si ai si venit cu gura pe mine.TATA nu ne-am vazut de 2 luni.2 luni,in care a trebuit sa o infrunt pe mama,sa-i suport crizele si ura fata de mine.Crezi ca nu stiu?Crezi ca nu stiu ca am fost un accident in viata voastra?ca nicioadata nu m-ati dorit?si ca daca ati fi avut posibilitatea m-ati fi aruncat la gunoi?Daca nu era bunicul acum as fi fost ori intr-un orfelinat sau sub 3 metri?DE CE NU ATI FOST PARINTII PE CARE ORICINE SI-AR FI DORIT?!”am gemut eu cazand la picioarele lui plangand si plangand.

-”Marie…!”am auzit vocea stana a tatalui meu si ceva a luat contact cu podeaua prabusindu-se langa mine.