Capitolul 17-New life at horizon.

Trei luni mai tarziu.
-Marie?Scumpo nu crezi-
-Nu, doica, asta este ceva ce-ar fi trebuit sa fac de mult.
Cu o gura mare de aer am mai aruncat o ultima privire camerei in care m-am refugiat in toti acesti ani. Patul in care ma pierdeam in fiecare noapte, cel care imi cunostea fiecare taina a sufletului si mai ales cel care imi stergea lacrimile, avea sa ramana doar o ultima amintire, impreuna cu tot ce tine de familia asta .
Cand tata a hotarat ca lumea asta a devenit prea mult pentru el si ca un las pentru a nu stiu cata oara m-a lasat sa fiu nimicul societatii si mai nou dezamagirea pentru propria persoana, am realizat pentru nu stiu cata oara ca n-am fost decat o jalnica greseala.
Inmormantarea a fost un moment in care am ingenunchiat si mi-am cerut iertare pentru tot ce copilul din mine l-ar fi putut supara.Mi-am cerut iertare si pentru ca a trebuit sa fiu” accidentul” din viata lor, mi-am cerut iertare pentru furia pe care mi-am revarsat-o asupra lui, mi-am cerut iertare si pentru inima lui care a fost prea slaba ca sa mai suporte un infarct. Mi-am cerut iertare ca poate n-am fost fost fiica perfecta desi nici nu cred ca exista copilul perfecr. Unii oameni nu se pot multumii niciodata cu eforturile altora,crezand in infantilitati ca imposibilul e intotdeuna posibil.
Nu stiu daca m-a durut amintirea tatalui meu in sicriu, cu ochii inchisi, cu pielea vanata si rece, cu mainile pe piept cat m-a durut reprosurile mamei mele. Moartea tatei nu cred ca a indurerat-o pe cat a distrus-o posibilitatea ca el ca el sa nu fi lasat niciun testament. Imi era mai scarba cu fiecare geamat de falsa tristete ce-I iesea din gat. Amandoua stiam ca era regina dramei si-si juca rolul perfect atunci cand avea posibilitatea.
Dar cum se intampla in viata asta mizerabila cineva trebuia sa fie oaia neagra, tipic pentru ea singura vinovata pentru toata tragedia trebuia sa fiu eu.Undeva in suflet ma simteam vinovata, rupta de realitate asa ca am lasat-o sa ma palmuiasca, am lasat-o sa ma jigneasca, am lasat-o sa faca ce vrea din mine atat cat avea ea chef si timp. Trebuia, era necesar sa ma simt pedepsita intr-un fel sau altul, astfel gandul ascuns undeva in mintea mea avea sa ma omoare prin chinuri mult mai lente. Pentru ca stiam ca eu aveam sa ma ridic in timp ce ea avea sa se prabuseasca. Undeva-n suflet simteam asta. Simteam ca eu in lumea asta mai aveam eu sansa…
-Dar ce-ai sa te faci intr-o lume noua? Departe de casa, de noi. De mine?
-Doica, dumneata sti ca asta nu e lumea mea. Casa asta nu mi-a apartinut niciodata, iar “noi” n-a existat nicicand. Eram doar eu, tu, el , ea, straini unul pentru celalalt. Ce se va alege de mine? Nu-mi pasa, dar stiu ca trebuie sa ies de aici inainte sa pierd si aceasta noua sansa de a ma reconstrui. Doica, am invatat ca toate se intampla cu un scop , si poate asta se poate sa fie ultima mea sansa sa evadez in lume.
In urma cu o luna implinisem 18 ani. Nu sarbatorisem nici macar cu un pahar de vin. Ma simteam mizerabil, goala, putrezita, nu gaseam nimic care sa-mi atraga atentia, totusi pana cand acel telefon a fost semnul ca undeva este nevoie de mine.
-Domnisoara Marie? Sunt avocatul Denver Grandford.
-Eu sunt, va pot ajuta cu ceva?
-Marie, imi pare rau pentru pierderea suferita, dar tatal tau a lasat un testament.
-Tata a avut testament?
-Da Marie, chiar inainte sa plece in acea calatorie a facut unele modificari . Poti venii maine impreuna cu mama ta la cabinetul meu?

Nu ma asteptam ca tata sa-mi lase toata averea mie. Bineinteles cand avocatul a citit testamentul, mama s-a ridicat ca o racheta, acuzand ca sigur e fals si atatea si atatea.
Intr-adevar nu ma asteptam ca tata s-o lase pe mama fara niciun leu. Dar cel mai probabili s-a gandit ca avea sa-I iroseasca munca de-o viata intr-un an maximum.
Eram obosita sa mai lupt. Toata viata fusesem in conflict cu aceasta femeie incat prezenta ei ma dezgusta, vocea ei, parfumul ei ieftin imi intorcea stomacul pe dos. Si atunci cand m-a amenintat ca ma da in judecata si deoarece mintea ei nebuna si disperata se agata cu disperare de faptul ca acel testament nu este valabil. Dar am incurajat-o si i-am spus ca va trebuie sa roage la o minune pentru ca avocatii nu lucreaza pe ochi frumosi. Se pare ca atunci a realizat de fapt cat de jalnica putea sa fie si viata asta. Inca de cand se stia in fasa nu dusese lipsa de nimic si niciodata nu respectase pe nimeni, iar acum ajunsese sub papucul propriei sale fiice. Da, viata e o curva si nimeni nu scapa de ea.
Tot in acea zi, mi-am primit mostenirea de la bunicul. Aveam 18 ani dar eram cea mai instarita femeie din oras. La o saptamana, dupa ce in cont mi-au fost furnizati banii m-am decis ca era timpul sa plec de aici. Trebuia sa incep o noua poveste. Altundeva, oriunde dar departe de aceasta casa.
Nu ma asteptam ca ea sa se umileasca in fata mea, implorandu-ma sa n-o las sa moara de foame. Nu planuisem oricum asta, asa ca i-am lasat casa si i-am deschis un cont de unde primea lunar bani suficienti cat sa-I tina de foame, de cald, si de imbracaminte. Desigur ca i-am spus ca acel cont n-o sa dureze la infinit si ca ar fi cazul sa-si gaseasca o slujba daca va vrea sa-si hraneasca gura. Pentru ca veninul nu tine si de cald.
-Marie, ce ma fac eu fara tine?
-Doica te-as lua cu mine, dar nici eu nu stiu unde am sa ma duc. Ia plicul asta, ai aici suficienti bani incat sa-ti cumperi o casa decenta si sa traiesti fara griji tot restul vieti. Aveai o fiica parca?Sun-o.
-Oh Marie.Esti atat de buna.
-Nu doica. Tu meriti totul, m-ai ajutat atat.
Pe Edward nu l-am mai vazut de la priveghi. Venise sa-si ofere condolentele dar nu i-am raspus decat cu miscare din cap. Il simteam departe de mine, prea departe ca sa-l mai pot simti vreodata langa mine. De altfel , in momentele acelea nu eram in stare sa simt nimic. Nici macar tradarea.
Devenisem imuna la orice rahat pe care soarta mi l-ar fi pus in cale.

Un an mai tarziu.

Londra a fost dintotdeauna orasul meu preferat. Iubeam vremea umeda, iubeam ploaia , iubeam plimbarile pe strazile singuratice deoarece in decembrie vremea niciodata nu era placuta.
Vizitasem multe orase dar niciunul nu m-a atras ca acesta. Am ales orasul, am inchiriat un apartament in centrul Londrei, l-am mobilat si cu aceasta ocazie m-am imprietenit cu Rosalie.
La prima vedere mi s-a parut o scorpie. Cand instinctul m-a dus in magazinul ei, dupa ce colindasem mai multe magazine dar niciunul nu ma atragea. Primul lucru care l-am observat a fost canapeaua neagra pe care o figurasem intr-o revista dar pe nicaieri nu se gasea. Cand i-am spus ca vreau sa fie livrata in cel mai scurt timp, m-a intampinat cu privirea ei sceptica. Recunosc mi-a fost cam greu sa-I tin pasul dar aerul ei de scorpie la mine n-avea effect.
Ca sa-I arat ca sunt serioasa si ma pot respecta putin, am mai comandat o biblioteca in alb-negru, un pat de doua persoane imens, si ceva mobila de bucatarie in rosu si alb.
Iubeam magazinul asta, gaseam tot ce doream cu numai un tur.Numai managerul se prefacea a fi o nenorocita.
-Va permiteti toate acestea?Pentru ca trebuie sa platiti in avans 10,000 de dolari.
-Oh, doar atat?Atunci vreau si vitrina aceea si puteti adauga si canapeaua aceea pe alb.
Imi venea sa rad de privirea ei perplexa. Mai tarziu, cand devenisem prietene mi-a spus ca eram prima care-i facusem asemenea comanda. Desigur, mi-a promis ca-mi rupe gatul daca spun altcuiva.
I-am platit cei 10,000 de dolari si adresa unde locuiam. Desigur ca ochii I s-au marit cand a vazut ca aveam apartamentul tocmai in centru.Si presupun ca asta a fost in avantajul meu pentru ca scorpia se mai inmuiase cand a vazut ca nu vin tocmai de la periferie.
O zi mai tarziu o aveam pe aceasta femeie splendida in casa mea dand ordine cum sa aranjeze totul. Bine, n-o aveam cu mobilatul si toate alea si presupun ca asta a fost ciubucul ei.Dar m-a surprins cand a refuzat.
-Lasa-ma sa te rasplatesc pentru treaba minunata de aici. E mai bine decat as fi visat.
-Isabella, crezi ca am facut toate astea pentru ceva bani in plus?Scumpo, ma amuzi. Consider-o impreuna cu sticla asta de vin, cadoul pentru o casa noua.
M-am indragostit de fata asta dinainte s-o cunosc. Amuzant, dar magazinul acela imi cucerise inima. Avea umor si inima-n ea.Dupa cateva cafele am devenit atat de apropiate incat nici nu s-ar fi zis ca ne cunosteam de-o luna.
In decembrie mi-a facut o propunere care mi-a adus lacrimi in ochi.
-Bella e timpul sa pui osul la treaba . Nu ti-e rusine sa stai in apartamentul ala luxos fara sa atingi un pai?
Mi-am dat ochii peste cap. Trebuia sa aiba ea in cap ceva, pentru ca mereu spunea ca eram binecuvantata sa detin atatia bani incat sa-mi permit propria insula in Grecia.
-Bella, trebuie sa investesti in ceva , sau te vei trezi intr-o zi cu cardul lichidat.
Vezi sa nu.
-Rosalie, treci la subiect.
-La naiba. Trebuia sa stiu ca asta nu merge. Okay. Scurt si la obiect. Vreau sa devii partenera mea Bella.
-Rosalie, ai avut macar vreun dubiu ca n-as accepta. Sunt onorata ca te-ai gandit la mine.
August si septembrie au trecut pe nerasuflate. De cand devenisem partenera cu Rose mai tot timpul eram ocupata.
In noiembrie ne-am raspandit putin si am extins afacerea si in partea cealalalta a orasului. La petrecerea de inaugurare am fost surprinsa de cata lume mondena cunostea Rose.Tot acolo l-am intalnit si pe Jasper care de atunci a devenit mai rau ca un spin in coaste.
-Domnisoara distinsa, ce zici de un dans?
Nu cred ca avea mai mult de 25 de ani. Costumul Armani ii dadea un aer distins , al naibii de chipes. Ochii albastri ma priveau intens iar zambetul acela idiot nu-I parasea deloc fata.
-Nu multumesc. Prefer sa ma bucur de sampanie.
Am ridicat paharul aproape gol si m-am simtit ca o idioata. Tipul asta ma facea sa am frisoane pe coloana. Avea un aer de play-boy si mai ales degaja acel sentiment ca stie tot.
-Jucam dur? Isabella n-ai cum sa-mi refuzi.
-Cam plin de tine, nu crezi? Si de unde-mi sti numele?
Dintr-un singur pas corpul lui il atingea periculos pe mine. Mana lui stanga imi imbratisa talia in timp ce eu inspiram un parfum ce-mi rotea creierii in cap.
-Corpul tau vibreaza in bratele mele. Iti imaginezi cum o sa fie cand o sa facem dragoste?!
Brrr, vocea lui soptindu-mi in ureche imi facea ca parul de pe ceafa sa se ridice.Toti neuronii imi spuneau ca tipul asta e periculos si pentru propria mea bunastare as face bine sa-l evit. Dar mai intai ar fi trebuit sa-l iau de pe mine.
-Dragoste?Ti se observa fata de play-boy din celalalalt capat al salii. Ce poti sti tu despre dragoste?
-Atunci poate esti adepta sexului salbatic?
-Una sau alta, oricum n-ai sa afli vreodata.
Nu am asteptat sa raspunda pentru ca m-am intors si am plecat.Desi l-am putut auzi soptind” Ramane de vazut Bella”.
Oh da. Odata ajuns la Londra hotarasem ca daca aveam sa las in urma tot trecutul trebuia sa-mi schimb si numele. Mi-am adus aminte de bunica din partea tatei, Isabella Swan. Bunica probabil m-ar fi bantuit pentru tot restul vietii daca as fi ales alt nume.
-Bella, esti bine?Pari cam incordata.
-Sunt bine , doar putin distrasa.Apropo, cine-I tipul cu fata de Anticrist?
-Ce dracu Bella?Jasper Hale are orice fata numai de Anticrist nu cred. Si cred ca esti singura femeie din lumea asta care i-a spus asa.
-Ce sa-ti povestesc. Cine dracu e de se da asa important?
Fata ei era lunga de parca tocmai as fi intrebat cum se fac copiii. Lumea asta sigur e intoarsa putin.
-Isabella Swan!Cu siguranta ti-am povestit de Jasper Hale, cel mai bogat tip din intreaga Londra. Are afaceri peste tot in lumea asta. Restaurantul ala unde-ti petreci tu mai toate serile, pentru ca ti-e frica ca daca te atingi de aragaz o sa-ti faci scrum bunatate de casa, ii apartine lui. Oh si clubul ala unde am fost acum o saptamana e tot al lui. Precum si cafeneaua aia fara de care nu-
-Lasa-ma sa ghicesc.E tot a lui.
-Te prinzi repede.Nu-ti aduci aminte ca eram in extaz cand am auzit ca ar fi interest de mobila de la noi?
-Tu erai in extaz pentru fiecare din invitatii astia, fara suparare. Oricum ai omis cu siguranta ca e un idiot si un afemeiat inrait.Si apoi sa nu mai spun ca-si da aere de vedeta aici de parca ar fi Brad Pitt. Te rog-
-Ce?Ce ai cascat ochii asa?Sigur te asteptai sa spun ce viril e, ce ochii de zeu are, ce buze moi si ce parfum scump foloseste nu?
Fata ei era rosie si de nepenetrat. Ohh
-Si e in spatele meu nu?-Amuzamentul ii se citea in ochi dar n-a spus nimic pentru ca s-a intors si a disparut in marea de invitati.
-Tradatoare-o , cum ma poti lasa cu obsedatu asta sexual.-Am soptit spre ea.
-Ochi de zeu, buze moi, parfum scump? Trebuie sa recunosc , esti prima femeie care ma descrie atat de erotic.
Erotic pe dracu. Inotam in propria umilinta.
-Sunt sigura ca ai avut parte si de mai bine. Acum daca ma scuzi.
Dar unde mi-a fost capul cand am crezut ca o sa lase lucrurile asa.M-a prins de cot , prin mine trecand milioane de fiori, fortandu-mi ochii sa se piarda intr-ai lui.
-Isabella, cred ca am inceput cu stangul. Da-mi-o sansa.
-Sa te culci cu mine. Cauta sub alta fusta domnule Hale.
-Domnule Hale e tatal meu si as prefer sa ne tutuim din moment ce incepem sa ne cunoastem. Iar cat despre alte fuste Isabella, momentan sunt curios de ce se afla sub rochia asta superba ce-ti face corpul atat de sensual incat sunt sigur ca a fost croit numai pentru mine.
Huh?Tocmai s-a referit la corpul meu ca la o bucata de material?
-Croit sau nu, o sa ma asigur ca n-ai sa-l atingi nici macar cu un deget. Petrecere frumoasa, Hale.
I-am putut simtii privirea fixa pe fundul meu.Petrecerea a fost frumoasa atata timp cat Jasper Hale stia sa pastreze distanta.
In acea seara cand am mers la culcare m-am rugat sa nu mai am parte de Jasper Hale niciodata. Dar n-as fi ghicit ca Dumnezeu poate fi asa de glumet cateodata.